Stabilirea instanţei de executare în ipoteza unui raport juridic obligaţional cu pluralitate de debitori aflat în faza executării silite. Instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare

• NCPC: art. 112
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 651 alin. (1)
• NCPC: art. 666
• NCPC: art. 712
• NCPC: art. 714 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești în data de 22 iunie 2022, sub nr. dosar x/2022, contestatorul A. a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 05 septembrie 2020 și a actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 2606/2018 al BEJ „B.”, în principal, raportat la lipsa calității de creditor a C. S.A. și la prescripția extinctivă, iar în subsidiar, raportat la lipsa titlului executoriu și a unei creanțe certe, lichide și exigibile și la necompetența teritorială a instanței care a încuviințat executarea silită și necompetența teritorială a executorului judecătoresc.

În drept, a invocat art. 638, art. 640, art. 666, art. 667, art. 712 și urm. C. proc. civ., art. 1578 C. civ. și O.U.G. nr. 99/2006.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1032 din 7 iunie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, Judecătoria Pitești și Judecătoria Cornetu și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima făcând aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Cornetu făcând aplicarea principiului unicității instanței de executare și a deciziei nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului și ale dosarului de executare nr. 2606/2018 al BEJ „B.”, Judecătoria Pitești este cea care a încuviințat executarea silită împotriva debitorului A., prin încheierea din 05 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:

„în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Aplicând, pentru identitate de raționament, aceste dezlegări obligatorii în cauza de față, se reține că revine instanței de executare competența de soluționare a contestației la executare, din moment ce aceasta a dobândit, de la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, competența de a soluționa orice incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, pe întreaga durată a acesteia.

Se impune, în acest context, precizarea că, din moment ce dezlegările obligatorii, date prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, anterior menționată, vizau stabilirea instanței de executare în ipoteza unui raport juridic obligațional cu pluralitate de debitori, aflat în faza executării silite, cu atât mai mult acestea sunt aplicabile în ipoteza executărilor silite în care figurează un singur debitor.

Drept urmare, odată încuviințată executarea silită, calitatea de instanță de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenței în cadrul contestației la executare.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Pitești, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport de alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Pitești, ca instanță de executare.

Se impune, în acest context, precizarea că aspectele reținute de Judecătoria Pitești, în sentința prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, privitoare la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, constituie chestiuni de fond, susceptibile a fi examinate cu ocazia soluționării contestației la executare, de către instanța care a încuviințat executarea silită, contestație prin care, de altminteri, contestatorul a solicitat, inclusiv, anularea încheierii de încuviințare a executării silite, chestiune ce excedează analizei instanței învestite cu judecata unui regulator de competență.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Pitești este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.