Stabilirea competenței materiale în litigiile privind actualizarea pensiei militare. Clarificarea naturii juridice a acțiunii în raport cu distincția dintre contenciosul administrativ și jurisdicția asigurărilor sociale

• Legea nr. 223/2015: art. 100
• Legea nr. 223/2015: art. 101
• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (3)
• Legea nr. 554/2004: art. 9
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (4)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, următoarele:

De asemenea, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă, în principal, a O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său și, în subsidiar, a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1, alin. (3) și (5) și la art. 79 alin. (1) din Constituția României.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1758 din 27 martie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal) îl constituie, în esență, chestiunea competenței materiale, în raport de obiectul cauzei și natura raportului juridic dedus judecății.

Din analiza cererii de chemare în judecată se reține că reclamantul a solicitat, în principal, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și, în esență, acordarea de despăgubiri egale cu diferența dintre valoarea pensiei militare de stat calculată conform formei Legii nr. 223/2015 anterioare adoptării O.U.G. nr. 59/2017 și pensia stabilită conform prevederilor incidente după adoptarea O.U.G. nr. 59/2017.

Pe cale de consecință, cererea cu care reclamantul a învestit instanța de judecată se încadrează în tipul special de acțiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004, temei de drept invocat, de altfel, și de către reclamant, fără a avea ca obiect un litigiu privind stabilirea și plata drepturilor de pensii, în sensul art. 100 și art. 101 din Legea nr. 223/2015.

Regulile de determinare, din ierarhia instanțelor de judecată, a competenței de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Acest text normativ stabilește două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuției etc., care face obiectul actului administrativ.

Având în vedere și jurisprudența consolidată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de care instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competență este datoare să țină seama (în raport de considerentele Curții EDO din Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunțată în cauza Beian contra României, parag. 39 și 63), dar și faptul că, în speță, suma a fost pretinsă cu titlu de despăgubiri în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră că, în litigiul pendinte că fundamentul juridic al cauzei pendinte este cel reglementat de legea contenciosului administrativ.

Întrucât, în cauză, reclamantul a solicitat despăgubiri în considerarea unui pretins prejudiciu despre care afirmă că ar fi fost cauzat patrimoniului său prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017, iar aceste despăgubiri au fost solicitate de la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (autoritate publică centrală), în determinarea instanței competente incident este criteriului rangului autorității. Pe cale de consecință, în aplicarea criteriului rangului autorității, se reține că revine secției de contencios administrativ a curții de apel competența materială de soluționare a cauzei.

De asemenea, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă teritorial să soluționeze cauza în primă instanță este Curtea de Apel Ploiești, în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului, potrivit dovezilor de la dosar.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.