Solicitare în vederea dispunerii obligării pârâtului la recalcularea punctajelor anuale aferente perioadei în care reclamantul a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă și obligarea pârâtului la plata diferenţelor dintre pensia cuvenită şi pensia încasată anterior introducerii cererii de chemare în judecată

• C. muncii: art. 274
• Legea nr. 192/2015: art. 169^1
• Legea nr. 2/2013: art. XVIII alin. (2)
• NCPC: art. 248 alin. (1)
• NCPC: art. 457 alin. (1)
• NCPC: art. 634

Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului, conform art. 1691 din Legea nr. 192/2015, la recalcularea, prin majorarea cu 50% a punctajelor anuale aferente perioadei în care reclamantul a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă și în condiții speciale de muncă, cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 01.01.2016, obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii, obligarea pârâtului la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată anterior introducerii cererii de chemare în judecată, cu actualizarea diferențelor cuvenite cu indicele de inflație, începând cu data de la care aceste drepturi ar fi trebuit acordate și până Ia data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 479 din 30 aprilie 2018, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea de asigurări sociale formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Casa Județeană de Pensii Hunedoara și a obligat pe pârât la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie aparținând reclamantului, începând cu data de 1 ianuarie 2016, prin creșterea cu 50% a punctajelor anuale aferente perioadei în care reclamantul a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă/condiții speciale de muncă, prin utilizarea la calculul punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pe pârât la plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare, începând cu data de 1 ianuarie 2016, actualizate cu rata indicelui de inflație; a obligat pe pârât la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1860 din 23 septembrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

La termenul din 23 septembrie 2021, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte constituită în complet de filtru a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 479 din 30 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2018, a schimbat, în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

In cauză, hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unui litigiu privind asigurări sociale.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa dispună obligarea pârâtului, conform art. 169^1 din Legea nr. 192/2015, la recalcularea, prin majorarea cu 50% a punctajelor anuale aferente perioadei în care reclamantul a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă și în condiții speciale de muncă, cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii, obligarea pârâtului la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată anterior introducerii cererii de chemare în judecată, cu actualizarea diferențelor cuvenite cu indicele de inflație, începând cu data de la care aceste drepturi ar fi trebuit acordate și până la data plății efective.

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de asigurări sociale, se reține incidența în speță a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 475/2019 din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I Civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 475/2019 din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin care a fost soluționată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

In accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. nu poate fi primită și nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită și ca urmare a admiterii excepției se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 475/2019 din 11 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII HUNEDOARA.

Sursa informației: www.scj.ro.