Respingerea contestaţiei împotriva executării mandatului european de arestare emis de autorităţile străine pentru trafic de droguri. Analiza respectării condiţiilor legale şi refuzul criticilor formulate de persoana solicitată

• Legea nr. 302/2004: art. 102 alin. (5) lit. a)
• Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (10)
• Legea nr. 302/2004: art. 109
• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 87 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 89
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (1) pct. 8
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2)
• NCPP: art. 211 - 222
• NCPP: art. 273 alin. (3) şi (4)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin sentința penală nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Memmingen, în dosarul nr. x GS 1468/23, la data de 23.06.2023, pe numele persoanei urmărite internațional A. și s-a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Germania.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum și onorariul parțial al apărătorului din oficiu desemnat pentru persoana solicitată au rămas în sarcina statului.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 96 din 2 februarie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar reține că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

„Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate”. Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

„Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002”, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă și fond ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la examinarea motivelor de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza de față, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință al dosarului x, emis la data de 28.08.2023, de Judecătoria (Amtsgericht) Memmingen din Germania, față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 263 alin. (1), art. 52 și art. 53 din C. pen. german.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că cele două infracțiuni ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Se mai constată că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, iar în considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că prima instanță, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Germania și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

În acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestator, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Persoana solicitată A. a susținut, în esență, următoarele: mandatul european de arestare nu respectă cerințele prev. de art. 87 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 302/2004, nu este îndeplinită condiția dublei incriminări, prima instanță în mod greșit a pronunțat soluția atacată fără a solicita autorităților emitente transmiterea la dosar a probelor care susțin acuzația penală imputată ce face obiectul mandatului european de arestare, faptele pentru care este urmărit penal de către autoritățile judiciare germane nu constituie în realitate infracțiuni, ci se circumscriu unui eventual litigiu civil/comercial, a criticat situația de fapt expusă în cuprinsul mandatului european de arestare de către autoritățile judiciare străine, a învederat că autoritățile elvețiene au respins anterior aceeași cerere de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane, a solicitat revocarea măsurii arestării provizorii și punerea sa în libertate sau înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu, în raport cu circumstanțele sale personale coroborat cu acuzația penală imputată.

Criticile contestatorului A. privind presupusa neîndeplinire a cerințelor prev. de art. 87 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 302/2004 sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, care reglementează conținutul și forma mandatului european de arestare, „(1) Mandatul european de arestare va conține următoarele informații:

c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege;

d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 97;

e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate”.

Înalta Curte constată îndeplinite toate condițiile de conținut și de formă ale mandatului european de arestare ce face obiectul cauzei.

Astfel, din examinarea mandatului european de arestare se constată că autoritatea emitentă a specificat la lit. b) punctul 1, purtând denumirea Mandatul de arestare sau hotărârea judecătorească cu același efect, următoarele:

„Autoritatea care a emis mandatul de arestare: Judecătoria (Amtsgericht) Memmingen; Data mandatului de arestare: 23.06.2023; Nr. de referință: x; Tipul: Mandat de arestare pentru cercetări”.

Contrar susținerilor apărării, având în vedere că persoana solicitată este urmărită internațional pentru efectuarea urmăririi penale, este suficientă indicarea existenței unui mandat național de arestare preventivă executoriu pentru a fi constatată îndeplinită condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004. Or, autoritatea judiciară emitentă a arătat că mandatul european de arestare are la bază mandatul național de arestare din data de 23.06.2023 emis de Judecătoria (Amtsgericht) Memmingen, în dosarul cu nr. de referință: x.

În plus, prin adresa emisă la data de 1 februarie 2024, autoritățile judiciare emitente au confirmat că mandatul european de arestare rămâne valabil, precum și împrejurarea că, în data de 31.01.2024, Tribunalul districtual Memmingen a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată privind mandatul național de arestare.

Se mai reține că mandatul de arestare preventivă național se dispune în baza condițiilor și cazurilor expres reglementate de dispozițiile procesual penale specifice legislației statului membru emitent, iar orice alte critici privind eventuala valabilitate sau menținere a mandatului național de arestare urmează a fi formulate exclusiv în fața autorităților judiciare germane, singurele abilitate să verifice apărările persoanei solicitate sub acest aspect.

La lit. e) „Infracțiunea (infracțiunile)” din cuprinsul mandatului european de arestare s-au arătat următoarele:

„Prezentul mandat se referă la un total de 2 fapte.

Descrierea circumstanțelor în care s-a/s-au comis faptele, inclusiv momentul (data și ora), locul și gradul de participare la aceasta/acestea a persoanei urmărite:

Momentul/perioada infracțiunilor:Un moment de necontestat pe 29.10.2021, pe 02.12.2021, ora 18:01 și pe 02.12.2021, ora 18:30

Locul infracțiunilor: Spațiile comerciale ale firmei B., și la domiciliul său avut atunci pe Untere Kulturen 5.

Situația de fapt:

1) Într-un moment de necontestat cu exactitate pe 29.10.2021, inculpatul a cumpărat în spațiile comerciale ale firmei păgubite B., simulând capacitatea și voința sa de plată diferite băuturi, alimente și articole de catering în sumă totală de 466,26 Euro.

Corespunzător intenției sale premeditate, inculpatul nu a plătit marfa primită în baza încrederii în capacitatea și voința sa de plată. Astfel, inculpatul a făcut o economie în suma prețului mărfurilor și a cauzat o pagubă corespunzătoare.

2) Pe 02.12.2021, ora 18:01 și ora 18:30, inculpatul a comandat, probabil din locuința sa de atunci pe Untere Kulturen 5 în 87767 Niederrieden, la firma C., prin simularea capacității și voinței sale de plată, marfă în sumă totală de 839,85 Euro. În detaliu este vorba despre următoarele mărfuri: 1 pereche de pantofi marca x în sumă de 139,95 Euro; 1 Polo sport marca x în sumă de 149,95 Euro; 1 giacă marca x în sumă de 549,95 Euro. Articolele numite mai sus au fost livrate inculpatului.

Conform intenției sale premeditate, inculpatul nu a plătit marfa primită în baza încrederii în capacitatea și voința sa de plată. Astfel, inculpatul a făcut o economie în suma prețului mărfurilor și a cauzat o pagubă corespunzătoare.

Felul participării: Făptuitor.

Aprecierea juridică a faptelor și prescripții legale de aplicat:

Aprecierea juridică a faptelor: înșelăciune în două cazuri.

Prescripții legale de aplicat: paragrafele 263 alin. (1), (52), (53) C. pen. german”.

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată îndeplinite și condițiile de conținut și de formă prevăzute expres de art. 87 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, de vreme ce autoritățile judiciare străine au indicat în cuprinsul mandatului european de arestare, natura și încadrarea juridică a infracțiunilor, precum și o descriere a circumstanțelor în care au fost comise cele două infracțiuni, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate.

Așadar, verificând conținutul și forma mandatului european de arestare în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de legiuitor în legea specială pentru a se dispune executarea acestuia de către autoritățile române.

Critica persoanei solicitate privind neîndeplinirea condiției dublei incriminări este nefondată.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul mandatului european de arestare, autoritatea judiciară emitentă a arătat că faptele presupus săvârșite de persoana solicitată se încadrează la „fraudă, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înțelesul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene”, infracțiune care, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent, dacă este sancționată de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu va fi supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Se observă că, în cuprinsul mandatului european de arestare, autoritatea emitentă a arătat, la lit. c) care conține informații privind durata pedepsei, că faptele presupus săvârșite de persoana solicitată sunt sancționate cu închisoarea de 5 ani.

Referitor la noțiunea de „fraudă”, Înalta Curte observă că aceasta are, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, sensul de a „păgubi pe o altă persoană”, „a înșela”, „a fura pe cineva”, „săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia”, „înșelăciune comisă de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia”.

Așadar, frauda este un act de înșelăciune comis pentru a obține câștiguri personale sau pentru a cauza o pierdere unei alte părți, iar cele două infracțiuni de înșelăciune ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare, fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Ca atare, nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări, iar persoana solicitată este căutată pentru efectuarea urmăririi penale, astfel încât autoritățile judiciare germane urmează să clarifice situația de fapt prezentată în cuprinsul mandatului european de arestare și contestată de către persoana urmărită internațional.

Nefondată este și susținerea contestatorului privind împrejurarea că autoritățile elvețiene au respins anterior aceeași cerere de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane și de predare a persoanei solicitate, întrucât acest aspect nu constituie un impediment pentru ca autoritățile judiciare române să pună în executare un mandat european de arestare, nefiind prevăzut ca motiv facultativ sau obligatoriu la predare de către legiuitor în Legea nr. 302/2004; în plus, autoritățile judiciare elvețiene au apreciat asupra mandatului european de arestare conform exigențelor legislației lor interne.

În ceea ce privește criticile referitoare la acuzația penală imputată ce face obiectul mandatului european de arestare și împrejurarea că faptele pentru care contestatorul este urmărit penal de către autoritățile judiciare germane nu constituie infracțiuni, ci pot face obiectul unui eventual litigiu civil/comercial, Înalta Curte reține că, în această procedură de executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă, chestiunile aduse în discuție de apărare putând fi evaluate exclusiv de către autoritățile judiciare din Germania.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte notează că persoana solicitată A. a criticat sentința penală atacată și sub aspectul măsurii preventive luate în vederea predării.

Or, așa cum s-a menționat în cele ce preced, arestarea preventivă în vederea predării este obligatorie în situația în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând, sub acest aspect, o alternativă mai blândă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora:

„După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător”.

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și 13 din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar reține că dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

În ceea ce privește măsurile preventive provizorii dispuse în cauză, Înalta Curte constată că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara emisă la data de 27 decembrie 2023, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 27 decembrie 2023, orele 12:25, până la data de 28 decembrie 2023, orele 12:25.

Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 28.12.2023, în dosarul nr. x/2023, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 28.12.2023 până la data de 11.01.2024 inclusiv.

Prin sentința penală nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menținut starea de arest a persoanei urmărită internațional A., cu dublă cetățenie germană și italiană, dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME/28.12.2023, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 08.01.2024 până la data de 06.02.2024, inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania.

Totodată, în baza art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana urmărită internațional a fost reținută pe o durată de 24 de ore începând cu data de 27.12.2023, ora 12:25, și până la data de 28.12.2023, ora 12:25.

Înalta Curte observă că în mod greșit prima instanță nu a constatat că persoana solicitată a fost reținută, arestată provizoriu și arestată în vederea predării de la 27.12.2023 la zi. Această constatare nu impune însă desființarea hotărârii atacate, reținerea corectă a întregii perioade în care persoana solicitată s-a aflat sub incidența unor măsuri provizorii privative de libertate dispuse în cursul executării mandatului european de arestare putând fi făcută direct de către instanța de contestație.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, constatând că persoana solicitată A. a fost reținută, arestată provizoriu și arestată în vederea predării de la 27.12.2023 la zi.

Deopotrivă, reținând culpa procesuală a persoanei solicitate A. în formularea prezentei contestații, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 275 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) rap. la art. 273 alin. (3) și (4) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.