Rejudecarea unei cauze privind recunoașterea și executarea unei hotărâri penale străine. Necesitatea clarificării duratei detenției preventive

• Legea nr. 302/2004: art. 156
• Legea nr. 302/2004: art. 162
• Legea nr. 302/2004: art. 166
• Legea nr. 302/2004: art. 167
• NCPP: art. 275
• NCPP: art. 417
• NCPP: art. 421

Prin sentința penală nr. 121/PI din data de 26 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 154 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, respectiv a fost admisă cererea de asistență judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Franța – Tribunalul Penal din Draguignan.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 155/A din 22 mai 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază fondat apelul persoanei condamnate, pentru următoarele considerente:

Se notează că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la pedepse cu închisoarea, pronunțată de instanța din Franța, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată „Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român”.

Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, „Obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri”.

Deopotrivă, legiuitorul român a prevăzut în art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu privire la legea care guvernează executarea, următoarele:

„(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent”.

În completarea acestui text de lege, alin. (7) al art. 166 din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilește că „în vederea pronunțării uneia din soluțiile prevăzute la alin. (6), instanța poate consulta, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, autoritatea competentă a statului emitent, fără ca procedura consultărilor să prelungească durata prevăzută la alin. (1)”.

În aceste coordonate normative, Înalta Curte apreciază că se impune a fi analizată cu precădere situația persoanei condamnate A. cu privire la scăderea corectă a perioadei executate sub forma detenției preventive/provizorie cu ocazia predării sale temporare autorităților judiciare din Franța.

Astfel, se constată că, deși în certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia – Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din data de 27 noiembrie 2008 referitoare la aplicarea principiului de reciprocitate în recunoașterea sentințelor penale care prevăd aplicarea pedepsei cu detenție sau măsuri privative de libertate, în scopul executării acestora în Uniunea Europeană, aflat la dosar Curte, autoritățile judiciare din Franța au menționat la pct. 2, „condițiile privind durata pedepsei”, că din durata totală a pedepsei de 2190 zile, persoana condamnată a executat 0 (zero) zile, inclusiv perioada anterioară de arestare preventivă, în cuprinsul sentinței penale nr. 1199/2023 pronunțată de Tribunalul Penal din Draguignan la data de 21.06.2023 se menționează, printre altele, că A. cu ocazia soluționării cauzei se afla deținut provizoriu în Centrul Penitenciar din Toulon – La Farlede, în baza mandatului de arestare din data de 30.03.2021, fiind arestat din 30.09.2022, iar detenția provizorie a fost menținută din data de 09.06.2023 . În cuprinsul aceleiași hotărâri, instanța franceză a mai notat că:

„Prin cererea din 31 mai 2022 admisă de Curtea de Apel Cluj, A. încarcerat în la Penitenciarul Gherla până la data de 14 noiembrie 2024 în executarea unei pedepse de 4 ani și 10 luni închisoare (conform sentinței nr. 790/02.06.2021), a fost predat autorităților franceze pe o perioadă de 6 luni de la preluarea sa de către statul solicitant, adică până la 30 martie 2023, cu prelungirea predării temporare până la data de 29.06.2023”.

Examinând fișa Ecris a dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 180 din 21.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. (predare ce s-a realizat la data de 28 septembrie 2022), iar prin sentința nr. 6/27.03.2023 pronunțată de aceeași instanță, a fost prelungită predarea temporară, începând cu data de 28.03.2023 pe o durată ce nu poate depăși 3 luni.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că se impun clarificări suplimentare atât din partea statului solicitant Franța, cât și prin atașarea și examinarea dosarului nr. x/2022 al Curți de Apel Cluj, ce a avut ca obiect mandatul european de arestare, respectiv predarea temporară a numitului A. pentru a se scădea, în mod corect, din pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare franceze perioada arestării preventive/provizorii pe parcursul căreia persoana condamnată a fost predată temporar, conform art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Efectuarea unor demersuri suplimentare vizând perioada privativă de liberare executată de apelantul A. se impune a fi făcută cu atât mai mult cu cât motivele de apel ale acestuia vizează tocmai scăderea corectă a acestei perioade din pedeapsa de 6 ani aplicată de autoritățile judiciare franceze.

Așadar, Înalta Curte constată că prima instanță nu a efectuat diligențele necesare în vederea clarificării aspectului anterior arătat, făcând o evaluare formală a mențiunilor cuprinse în certificat, împrejurare care constituie un motiv de nelegalitate ce impune reformarea hotărârii pronunțate în aceste condiții și rejudecarea cauzei de către prima instanță, în vederea respectării depline a normelor legale invocate și asigurarea dreptului apelantului – persoană condamnată la un dublu grad de jurisdicție.

În acest sens, Înalta Curte subliniază că nu poate proceda la lămurirea situației persoanei condamnate cu privire la scăderea corectă a perioadei executate sau considerată ca fiind executată direct în calea de atac de față, întrucât nu poate substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanță, o asemenea soluție determinând eliminarea artificială a unui grad de jurisdicție, în defavoarea intereselor procesuale ale persoanei condamnate.

Într-o astfel de procedură specială, cu caracter de urgență, dezideratul lămuririi cauzei sub toate aspectele constituie o componentă obligatorie a dreptului la un proces echitabil al părții, garantat prin prevederile art. 6 din CEDO, a cărui încălcare impune cu necesitate reluarea judecății, în condiții de echitabilitate, în fața aceleiași instanțe, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală, prevăzut în art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO.

Sub acest aspect, se constată că instanța de contencios european a statuat, în mod constant, că, deși Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale nu impune statelor crearea unui dublu nivel de jurisdicție, dacă acestea hotărăsc să implementeze un asemenea sistem, au obligația să vegheze ca justițiabilii să se bucure în fața instanțelor de apel de garanțiile fundamentale prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenție (cauzele Delcourt împotriva Belgiei, 17 ianuarie 1970, seria x nr. x și Iorga împotriva României, cererea nr. 4.227/02, 25 ianuarie 2007).

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 171 și următoarele din aceeași lege, Înalta Curte va admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 121/PI din data de 26 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Va desființa sentința penală apelată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Va menține toate actele efectuate în cauză până la data de 23 aprilie 2024.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina sa.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.