Regimul străinilor în România – modificări (O.U.G. nr. 14/2018)
Actul modificat | Actul modificator | Sumar |
O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
(rep. M. Of. nr. 421 din 5 iunie 2008; cu modif. ult.) |
O.U.G. nr. 14/2018
(M. Of. nr. 218 din 12 martie 2018) |
– modifică: art. 71 alin. (1) lit. f);
– introduce: art. 71 alin. (1) lit. g), art. 74 alin. (5). |
În M. Of. nr. 218 din 12 martie 2018, a fost publicată O.U.G. nr. 14/2018 din 7 martie 2018 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
O.U.G. nr. 14/2018 modifică și completează O.U.G. nr. 194/2002. Vă prezentăm, în continuare, modificările și completările aduse respectivului act normativ:
Art. 71 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002 (modificat prin O.U.G. nr. 14/2018)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 71 alin. (1) lit. f) prevedea:
„(1) Dreptul de ședere pe termen lung se acordă străinilor prevăzuți la art. 70 alin. (1), dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
(…)
f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea națională;”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 71 alin. (1) lit. f) se modifică și va avea următorul cuprins:
„f) nu prezintă pericol pentru securitatea națională;”.
Art. 71 alin. (1) lit. g) din O.UG. nr. 194/2002 (completat prin O.U.G. nr. 14/2018)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002, după alin. (1), lit. f) se introduce o nouă literă, lit. g), cu următorul cuprins:
„g) nu constituie o amenințare la adresa ordinii publice. Condiția se consideră îndeplinită dacă străinul nu a săvârșit, cu intenție, infracțiuni pe teritoriul României pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani.”.
Art. 74 alin. (5) din O.UG. nr. 194/2002 (completat prin O.U.G. nr. 14/2018)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 74 din O.U.G. nr. 194/2002, după alin. (4) se introduce un nou alineat, alin. (5), cu următorul cuprins:
„(5) Decizia de refuz al acordării dreptului de ședere pe termen lung se ia ținând cont de circumstanțele specifice ale fiecărui caz în parte, precum durata șederii și existența legăturilor cu statul român, respectând principiul proporționalității. Refuzul nu se bazează pe considerente economice.”.