Recurs privind controlul legalității refuzului de soluționare pe fond a unei cereri de retrocedare imobiliară și determinarea calității procesuale active în procedura de restituire

• Constituţia României: art. 21 alin. (3)
• Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
• NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6
• NCPC: art. 496

Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2021 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat anularea deciziei nr. 9346 din 29.10.2020 emisă de Guvernul României – Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România cu referire la cererea de retrocedare nr. x din 27.02.2003 privind imobilul situat în municipiul Blaj, județul Alba, înscris inițial în CF nr. x Blaj, oraș, sub nr. top x, deoarece în mod greșit prin această deciziei, cererea sa nu a fost soluționată pe fond.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1402 din 12 martie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând sentința recurată în raport de criticile invocate atât de recurenta-reclamantă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., și cele invocate de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și având în vedere dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate și le va admite în consecință, pentru considerentele ce succed:

În ceea ce privește starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte rețină că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat anularea deciziei nr. 9346 din 29.10.2020, emisă de Guvernul României – Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Prin cererea de retrocedare nr. x din 27.02.2003, reclamanta a solicitat în cadrul procedurii speciale instituită de O.U.G. nr. 94/2000, în principal restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Blaj, județul Alba, înscris inițial în CF nr. x Blaj, oraș, sub nr. top x, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri prin echivalent.

Prin decizia nr. 9346 din 29.10.2020, emisă de Guvernul României – Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a fost respinsă cererea de retrocedare, intimata-pârâtă apreciind că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din partea titularului cererii.

Instanța de fond, învestită cu cererea de anulare a deciziei nr. 9346 din 29.10.2020, a admis în partea acțiunea formulată de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj obligând pârâta Comisia Specială de Retrocedare să procedeze la analiza pe fond a cererii de retrocedare.

Înalta Curte, procedând la analiza argumentelor prezentate în considerentele sentinței recurate care au stat la baza acestei soluții, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără ca aceasta să prezinte un raționament logico-juridic care să susțină soluția dispusă.

Cercetând atât criticile formulate de recurenta-reclamantă privitoare la nelegalitatea considerentelor sentinței recurate, cât și criticile recurentei-pârâte privitoare modalitatea de interpretare a calității de proprietar al imobilului în temeiul căreia se poate formula cererea de retrocedare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond nu a clarificat dacă reclamantă îndeplinește condițiile de persoană îndreptățită să formuleze o astfel de cerere.

În concret, chestiunea proprietății și a calității de proprietar privitor la imobilul care face obiectul cererii de retrocedare, aspecte care reprezintă esența litigiului, nu au fost clarificate de către instanța de fond, conduită ce se subscrie motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la această opinie, instanța de recurs atrage atenția că în cuprinsul considerentelor sentinței recurate, deși instanța de fond identifică în mod corect că în speță calitatea reclamantei de fostă proprietară a imobilului solicitat prin cererea de retrocedare nr. x din 27.02.2003, reprezintă esența chestiunii litigioase, totuși aceasta nu face lumină cu privire la această chestiune.

Sunt relevante în acest sens, mențiunile din cuprinsul sentinței recurate precum:, … instanța reține că, imobilul asupra căruia reclamanta a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în echivalent înscris în CF nr. x cuprinde următoarea mențiune în cartea funciară: Pres la 17 februarie 1907, în baza literelor fundaționale, datate în Blaj la 30.02.1907 și aprobate de către A., gr. cat din Blaj, dreptul de proprietate asupra imobilelor de sub H+8-11 se întabulează în favoarea Fondului de sub jurisdicțiunea și administrarea A. gr.cat de Alba Iulia și Făgăraș: Fondul B. n. Costea și C..(fila nr. x verso).

Prin urmare, înscrierea din CF nr. x, menționată supra, a fost considerată de pârâtă că, dovedește cui aparține proprietatea și anume că, aparține Fundației B. n. Costea și C., iar această fundație este distinctă de solicitantă. Instanța consideră că, această susținere a pârâtei nu este riguroasă.

În primul din întabularea anterior menționată rezultă că, imobilul întabulat în favoarea Fondul B. n. Costea și C. a fost în administrarea și jurisdicțiunea A. gr.cat de Alba Iulia și Făgăraș. În al doilea rând, ceea ce a primit Fondul de la A. gr.cat de Alba Iulia și Făgăraș s-a aflat în administrarea acestuia din urmă. În al treilea rând, pârâta a reținut greșit că, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului. (pag 6 par. 4-6 din considerentele sentinței recurate).

Totodată, judecătorul fondului arată că: „Instanța de fond prin această concluzie, în mod evident nu consideră și nu reține că reclamanta a demonstrat dreptul de proprietate asupra imobilului sau că este continuatoarea Fondului B. n. Costea și C., dar reține că înscrierea în cartea funciară nu justifică susținerea pârâtei că sentința nr. 875/1996 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin decizia nr. 1318/1999 a Curții de Apel Alba Iulia, are autoritatea de lucru judecat, în sensul că, reclamanta nu și-a dovedit calitatea procesual activă în raport cu imobilul în cauză”.

Considerentele anterior subliniate de Înalta Curte sun contradictorii, nefiind posibil a se decela dacă instanța fondului a considerat, totuși, că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită, din perspectiva prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, și cu atât mai puțin este posibilă corelarea considerentelor sentinței cu soluția prevăzută în dispozitiv.

Fără a stabili dacă soluția pronunțată în procedura administrativă este legală, instanța de fond, în temeiul considerentelor anterior subliniate, a admis cererea de chemare în judecată obligând pârâtă să analizeze pe fond cererea de retrocedare, constatând Înalta Curte că o atare manieră de redactare a hotărârii ar fi pus în imposibilitate și pârâta, cu prilejul executării sentinței, nefiind clare limitele reevaluării condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

Față de acestea, Înalta Curte apreciază că o astfel de conduită procesuală echivalează cu nemotivarea hotărârii judecătorești.

Instanța de recurs subliniază că în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv.

Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

În aceste condiții, în speță, în lipsa efectuării unei analize judicioase pe fondul contestației formulate împotriva decizia nr. 9346 din 29.10.2020 emisă de Comisia specială de retrocedare, în urma căreia să se stabilească cu certitudine dacă reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi persoana îndreptățită să formuleze cererea de retrocedare, remediul unei astfel de situații presupune trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de recurs neavând posibilitatea procedurală legală în această fază procesuală de a analiza cauza sub acest aspect. În lipsa analizei instanței de fond pe chestiunea litigioasă, principiul dublului grad de jurisdicție prevăzut de lege reprezintă o condiție imperativă de asigurare a legalității acestui demers judiciar, acest aspect reprezentând un argument suplimentar în susținerea soluției de casare a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj și pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței nr. 201/2021 din 3 noiembrie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va examina și celelalte argumente invocate atât de reclamantă, cât și de pârâtă prin cererea de recurs, și totodată va avea în vedere considerentele deciziei nr. 21/2023, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii în dosarul nr. x/2023.

Sursa informației: www.scj.ro.