Răspunderea penală a executorului judecătoresc pentru abuz în serviciu în formă continuată. Decizie privind înlăturarea suspendării executării pedepsei și aplicarea unei pedepse privative de libertate

• Legea nr. 188/2000: art. 46
• Legea nr. 78/2000: art. 13^2
• NCP: art. 132
• NCP: art. 175
• NCP: art. 297
• NCP: art. 35
• NCP: art. 66
• NCP: art. 74
• NCPC: art. 562
• NCPC: art. 788
• NCPC: art. 864
• NCPP: art. 275
• NCPP: art. 396
• NCPP: art. 404
• NCPP: art. 417
• NCPP: art. 421
• NCPP: art. 66
• NCPP: art. 91

Prin sentința penală nr. 64/F pronunțată la data de 27 iunie 2023 de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dispus următoarele:

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 de zile în cadrul următoarelor instituții: Direcția de Sănătate Publică Argeș sau Inspectoratul Școlar Județean Argeș.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 135/A din 29 aprilie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 417 din C. proc. pen., raportat la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că apelul declarat de Parchet este fondat, iar apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, inclusiv declarația inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, Înalta Curte constată că prima instanță, în mod corect, a stabilit starea de fapt, expusă pe larg în sentința apelată, în sensul că, în esență, inculpatul A., în calitatea sa de executor judecătoresc în cadrul B.E.J. A., în perioada 01.02.2015-10.10.2019, în exercitarea atribuțiilor de serviciu constând în desfășurarea procedurii de executare silită în 152 de dosare de executare, deși a încasat cu titlu de debite recuperate suma totală de 1.332.818,03 RON, consemnată la dispoziția sa și care era cuvenită creditorilor, nu a dispus eliberarea acestei sume către mandatarul creditorilor, dispunând în interes personal de această sumă și cauzând o pagubă creditorilor în același cuantum.

Inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a încălcat dispozițiile art. 562 din vechiul C. proc. civ., art. 788 alin. (1) și art. 864 din noul C. proc. civ. și art. 46 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, neîndeplinind un act ce intra în sfera atribuțiilor de serviciu, și obținând pentru sine un folos necuvenit, fiind întrunite, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (152 acte materiale).

Înalta Curte apreciază că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei, neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia, însă modalitatea de executare a pedepsei principale, aplicate inculpatului, este prea blândă, având în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen.

a) Împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite

Inculpatul s-a folosit de calitatea sa de executor judecătoresc pentru comiterea faptei, banii fiind depuși în contul biroului executorului judecătoresc în procedura executării silite începută în mai multe dosare. Astfel, prin prisma calității sale, inculpatul a avut acces la conturile bancare ale biroului din care făcea parte, dispunând, în mod facil, de banii depuși de debitorii executați silit, bani care nu aparțineau executorului judecătoresc, ci urmau să fie plătiți creditorilor din dosarele de executare silită. Inculpatul a profitat de atribuțiile specifice profesiei de executor judecătoresc, profesie care presupune, pe lângă respectarea legii și încrederii acordate de statul român, și un comportament moral și profesional la cele mai înalte standarde.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune în formă continuată, în conținutul căreia intră un număr foarte mare de acte materiale, însușindu-și banii în 152 de dosare de executare, într-o perioadă mare de timp, respectiv 01.02.2015-10.10.2019, demonstrând perseverență infracțională, în condițiile în care avea posibilitatea să stopeze, din proprie inițiativă, activitatea infracțională, însă a continuat să-și însușească, fără drept, sume mari de bani.

b) Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită

Infracțiunea comisă prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. are un grad de pericol social ridicat avut în vedere de legiuitor la stabilirea limitelor de pedeapsă (2 ani și 8 luni închisoare – 9 ani și 4 luni închisoare), calculate, conform art. 13² din Legea nr. 78/2000, prin majorarea cu o treime a limitelor de predeapsă prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen.. Astfel, legiuitorul a înțeles să majoreze limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit. Chiar dacă inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, iar limitele de pedeapsă se reduc, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu o treime, starea de pericol nu este diminuată, pericolul ridicat rezultând din natura faptei, modalitatea de comitere și consecințele produse. Reducerea limitelor de pedeapsă s-a produs ca urmare a judecării cauzei în baza procedurii abreviate, nu datorită împrejurărilor comiterii infracțiunii.

c) Natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii

Inculpatul, prin infracțiunea săvârșită, a produs părților civile un prejudiciu foarte mare, în cuantum de 1.332.818,03 RON (echivalentul sumei de 266.563 euro). Până în prezent, inculpatul nu a făcut niciun demers pentru a recupera prejudiciul, chiar și partial, demonstrând o atitudine de indiferență, atât față de consecințele faptelor sale, cât și față de parțile civile din prezenta cauză care erau implicate în dosarele de executare silită, fie în calitate de debitori, fie de creditori, procedura executării silite nefiind finalizată din cauza infracțiunii comise de inculpat.

d) Motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit

Inculpatul și-a însușit sumele de bani, care se cuveneau creditorilor, din dosarele de executare silită înregistrate la B.E.J. A., urmărind să obțină sume foarte mari de bani în mod ilicit, pe care să le folosească în interes personal, nefiind mulțumit cu sumele pe care trebuia să le încaseze, în mod legal, cu titlu de cheltuieli de executare, pentru fiecare dosar cu care a fost investit.

Atitudinea sinceră, situația personală și familială a inculpatului au fost avute în vedere de instanța de fond la individualizarea cuantumului pedepsei, în sensul orientării acestuia către minimul special, în condițiile în care limita minimă de pedeapsă pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, este 2 ani închisoare, iar limita maximă este de 7 închisoare, rezultate prin reducerea cu o treime, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a limitelor de pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare – 9 ani și 4 luni închisoare.

Lipsa antecedentelor penale, precum și comportarea anterioară corectă în societate, reprezintă conduite corespunzătoare unei atitudini normale ale oricărei persoane care respectă normele legale și nu trebuie să se transforme în mod automat în recompense de ordin judiciar.

Cuantumul pedepsei și stabilirea modalității de executare trebuie să fie adecvate pericolului social al faptei și persoanei inculpatului, astfel încât trebuie să fie apte să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ-preventivă.

Funcțiile și scopul pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a modalității de executare, care să țină seama de persoana inculpatului, pentru a fi ajutat să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Doar executarea pedepsei în regim de detenție este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și a renunța la deprinderile antisociale care l-au determinat să săvârșească infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze.

Prin raportare la jurisprudența instanței supreme cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, în dosare în care s-a dispus executarea pedepsei închisorii, ca modalitate de executare (ex. decizia penală nr. 312/A din 27 octombrie 2020 a I.C.C.J., secția penală, dosar nr. x/2016 – 5 ani și 10 luni închisoare, 837.888,64 RON prejudiciu, inculpatul având calitatea de executor judecătoresc; decizia nr. 14/A din 17 ianuarie 2022 a I.C.C.J., secția penală, dosar nr. x/2020 – 9 ani, 8 luni și 20 de zile, 1.967.000 RON prejudiciu, inculpatul având calitatea de notar; decizia nr. 272/A din 16 noiembrie 2021 a I.C.C.J., secția penală, dosar nr. x/2018 – 6 ani și 6 luni închisoare, 5.924.320,74 RON prejudiciu, inculpatul având calitatea de executor judecătoresc), Înalta Curte apreciază că modalitatea de executare, stabilită în prezenta speță, corespunde criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 74 din C. pen., dar și practicii judiciare, fiind necesară pentru sancționarea și corectarea comportamentului inculpatului.

Dimpotrivă, prin raportare la jurisprudența instanței supreme în dosare în care s-a suspendat condiționat sau sub supraveghere executarea pedepsei aplicate, fiind reținut și un prejudiciu mult mai mic decât cel reținut în prezenta cauză (ex. decizia penală nr. 471/A din 18 decembrie 2015 a I.C.C.J., secția penală, dosar nr. x/2014 – 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen. (1969), 13.001,65 RON prejudiciu, inculpatul având calitatea de executor judecătoresc; decizia nr. 331/A din 24 octombrie 2019 a I.C.C.J., secția penală, dosar nr. x/2017 – 2 ani și 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 91 din C. pen., 566.713,17 RON prejudiciu, inculpatul având calitatea de executor), Înalta Curte constată că, față de inculpatul A., se impune o modalitate de executare mai aspră față de amploarea activității infracționale dată de forma continuată în care infracțiunile au fost comise, durata mare de timp a activității infracționale, precum și cuantumul ridicat al prejudiciului.

Privitor la solicitarea Parchetului de a i se aplica inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie, interzicerea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) din C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, Înalta Curte constată că este fondată.

Totodată, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată cererea inculpatului de înlăturare a pedepsei complementare și accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de executor judecătoresc, neimpunându-se nici reducerea perioadei pentru care s-a dispus această interdicție.

Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că inculpatul s-a folosit, pentru comiterea infracțiunii, de calitatea sa de executor judecătoresc (funcționar public în sensul legii penale potrivit art. 175 alin. (2) din C. pen.), profitând de încrederea acordată de statul român, în momentul învestirii să îndeplinească un serviciu de interes public.

Semnificativ este numărul foarte mare al actelor materiale, inculpatul însușindu-și sumele de bani în 152 de dosare de executare, pe o perioadă mare de timp, aspect ce dovedește, atât perseverență infracțională, cât și atitudinea de indiferență față de consecințele faptei sale, în raport cu debitorii și creditorii din dosarele de executare.

În acest context, Înalta Curte apreciază că inculpatul nu este demn, pe de-o parte, să exercite profesia de executor judecătoresc de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, iar, pe de altă parte, să ocupe o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) și k) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie, este atât necesară pentru a preîntâmpina situații în care inculpatul s-ar putea folosi de încrederea acordată de statul român, pentru a comite fapte antisociale și a prejudicia alte persoane, cât și proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și consecințele produse.

Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., iar în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Seviciul Teritorial Pitești.

Va desființa, în parte, sentința sub aspectul laturii penale și, rejudecând:

Va înlătura dispozițiile privind aplicarea art. 91 și următ. din C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Va aplica inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, și interzicerea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, respectiv dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

Va aplica inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, și interzicerea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) din C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

Va dispune executarea pedepsei principale în regim de detenție.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., va menține sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului, prin ordonanța nr. 46/P/2018 din data de 24.05.2022 emisă de DNA – Serviciul Teritorial Pitești, până la concurența sumei de 1.332.818,03 RON.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., îl va obliga pe apelantul – inculpat A. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare privind onorariul parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 250 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.