Norme Cod fiscal

Hotărârea Guvernului nr. 1393/2024 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, precum și pentru modificarea art. 9 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.342/2024 privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea Programului de susținere a producției de legume cultivate în spații protejate”, pentru perioada 2024-2025 (M. Of. nr. 1125/11 noiembrie 2024).

Intrare în vigoare: 11 noiembrie 2024.

Prin H.G. nr. 1393/2024 au fost modificate normele metodologice de aplicare a Codului fiscal referitor la:

I. Titlul II – Impozit pe profit. Se introduc norme metodologice privind impozitul minim în aplicarea art. 181 C.fisc., cu exemple numerice.

1.1. Indicatorul VT (venituri totale) care intră în formula de calcul a impozitului minim pe cifra de afaceri include totalul veniturilor înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, din care au fost scăzute reducerile comerciale acordate ulterior facturării. În mod similar se determină acest indicator în cazul persoanelor juridice care desfășoară activități în sectoarele petrol și gaze naturale.

1.2. Stabilirea limitelor în cazul sponsorizărilor/actelor de mecenat:

§ 0,75% din cifra de afaceri – se determină potrivit normelor de aplicare a art. 25 alin. (4) lit. i) C.fisc.

§ 20% din impozitul pe profit – procentul de 20% se aplică la impozitul pe profit determinat potrivit regulilor generale prevăzute în cadrul Titlului II, respectiv impozitul pe profit care ar fi fost datorat dacă contribuabilii nu ar fi fost obligați la plata impozitului minim pe cifra de afaceri.

1.3. Impozitul pe profit/minim datorat trimestrial – din impozitul pe profit/minim calculat cumulat de la începutul
anului fiscal, se scade impozitul minim sau impozitul pe profit datorat pentru perioada anterioară celei de calcul.

1.4. Scăderea veniturilor reprezentând accizele care au fost reflectate concomitent în conturile de cheltuieli se efectuează de către următorii plătitori de accize:

§ antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize sau în numele căreia se efectuează această eliberare (conform art. 341 alin. (1) lit. a) pct. 1 C.fisc).

§ importatorul (definit la art. 341 alin. (1) lit. d) C.fisc).

§ destinatarul certificat (definit la art. 341 alin. (1) lit. f) C.fisc).

§ distribuitorii sau redistribuitorii autorizați de gaz natural (definiți la art. 356 alin. (1) C.fisc).

§ operatorii economici producători sau operatorii economici care efectuează achiziții intracomunitare ori care importă cărbune, cocs și lignit (prevăzuți la art. 357 C.fisc).

§ producătorii, distribuitorii sau redistribuitorii de energie electrică (prevăzuți la art. 358 alin.(2) C.fisc).

§ operatorii economici care produc și comercializează în România produsele prevăzute la art. 439 C.fisc. (produse supuse accizelor nearmonizate), achiziționează din teritoriul UE ori importă respectivele produse (prevăzuți la art. 444 alin. (1) C. fisc).

1.5. Aspecte fiscale internaționale. În situația în care contribuabilii datorează impozit pe profit la nivelul impozitului minim pe cifra de afaceri, creditul fiscal extern (care se scade) se determină conform art. 39 C.fisc. (evitarea dublei impuneri). Impozitul pe profit la nivelul impozitului minim pe cifra de afaceri, datorat potrivit art.
181 C.fisc reprezintă impozit pe profit pentru aplicarea convențiilor de evitare a dublei impuneri.

1.7. Compararea impozitului pe profit cu impozitul minim.

În cazul în care, în urma comparației efectuate între impozitul pe profit și impozitul minim pe cifra de afaceri, conform art. 181 alin. (1) C.fisc, contribuabilul este obligat la plata impozitului pe profit, acesta se datorează și în situația în care, după scăderea sumelor reprezentând credit fiscal extern, impozit pe profit scutit potrivit art. 22 din Codul fiscal și impozit pe profit scutit potrivit Legii cooperației agricole nr. 566/2004, după caz, valoarea redusă a impozitului pe profit scade sub valoarea impozitului minim pe cifra de afaceri. Dacă contribuabilul este obligat la plata impozitului minim pe cifra de afaceri, acesta se datorează și în cazul în care, după scăderea sumelor reprezentând credit fiscal extern, sponsorizări/mecenat, potrivit art. 181 alin. (10) din Codul fiscal, și a sumelor determinate potrivit art. 181 alin. (111) din Codul fiscal, valoarea redusă a impozitului minim pe cifra de afaceri scade sub valoarea impozitului pe profit.

II. Titlul III – Impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Modificările aduse normelor metodologice de aplicare a Titlului III se referă la modul de stabilire a persoanelor legate, la verificarea condițiilor de aplicare și eliminarea unor prevederi norme care se referă la dispoziții abrogate din Codul fiscal.

2.1. Definiția persoanelor legate. Deținere indirectă.

a) O persoană juridică română cu asociați/acționari care dețin, în mod direct sau indirect, 25% sau mai puțin de 25% din valoarea/numărul titlurilor sale de participare sau a/al drepturilor de vot verifică, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, condițiile de încadrare în categoria microîntreprinderi (art. 47 alin. (1) lit. c)-g) și i) și alin. (11) C.fisc). Pentru asociații/acționarii persoanei juridice respective, procentul de deținere din valoarea/numărul titlurilor de participare sau a/al drepturilor de vot se calculează pe baza deținerilor existente la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent.

b) În cazul asociaților/acționarilor care dețin, direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, fiind și singura persoană juridică stabilită de către asociați/acționari să aplice prevederile Titlului III, deținerea indirectă se referă la situația în care o persoană deține o cotă-parte din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot la o persoană juridică, prin intermediul unei alte persoane juridice la care persoana respectivă deține titluri de participare sau drepturi de vot.

c) Deținerea indirectă se calculează prin înmulțirea procentelor deținerilor, începând cu procentul deținerii sale directe la prima persoană juridică română deținută și continuând cu procentele de deținere, pe lanțul de persoane juridice, până la cea pentru care se verifică statutul de microîntreprindere. Prevederile art. 47 alin. (11) din Codul fiscal sunt aplicabile dacă procentul deținerii indirecte, astfel calculat, este de peste 25% sau dacă rezultatul însumării procentelor de deținere directă și indirectă este de peste 25%.

2.2. Plafonul de 500.000 euro. Activitățile economice desfășurate de PFA/ întreprinderi individuale/întreprinderi familiale/altă formă de organizare fără personalitate juridică, includ activități de comerț, prestări servicii, activități specifice profesiilor liberale, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, precum și activități adiacente, vizate de Titlul IV C.fisc (Impozitul pe venit).

Veniturile PFA/întreprinderii individuale/întreprinderii familiale/altei forme de organizare a unei activități economice fără personalitate juridică care se cumulează cu cele realizate de persoana juridică română/alte întreprinderi legate, sunt cele prevăzute la art. 53 din Codul fiscal, încasate și înregistrate în registrul-jurnal de încasări și plăți.

2.3. Persoane care nu intră sub incidența impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.
Persoanele juridice române care nu intră sub incidența sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor
sunt următoarele:

a) persoanele juridice – instituții de credit, definite potrivit legilor speciale de organizare și funcționare din domeniul bancar, cum sunt: băncile, organizațiile cooperatiste de credit, băncile de economisire și creditare în domeniul locativ și băncile de credit ipotecar.

b) persoanele juridice care se organizează și funcționează potrivit legilor speciale din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, respectiv din domeniul pieței de capital, cum sunt: societăți de asigurare, societăți de reasigurare, societăți de asigurare-reasigurare, burse de valori sau de mărfuri, societăți de servicii de investiții financiare, societăți de registru, societăți de depozitare.

c) persoanele juridice române care desfășoară activități de intermediere/distribuție în domeniul asigurărilor și reasigurărilor, respectiv al pieței de capital, cu excepția intermediarilor secundari de asigurări și/sau reasigurări care au realizat venituri din activitatea de distribuție de asigurări/reasigurări în proporție de până la 15% inclusiv din veniturile totale.

d) persoanele juridice care desfășoară activități în domeniul jocurilor de noroc.

e) persoanele juridice care desfășoară activități de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale.

2.4. Condiții. Pentru aplicarea în anul fiscal de referință (N) a sistemului de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor, referitor la depunerea situațiilor financiare anuale în termen (condiția de la art. 47 alin. (1) lit. i) C.fisc), referirea la situațiile financiare anuale vizează doar persoana juridică română care nu a depus situațiile financiare corespunzătoare exercițiului financiar al anului anterior celui care are termen de raportare in anul de referință (N – 2) și/sau cele corespunzătoare anilor anteriori acestuia din urmă, din perioada de existență a persoanei juridice române respective.

În cursul anului fiscal de referință (N), în situația în care o microîntreprindere nu mai îndeplinește condiția privind existența a cel puțin un salariat ori cea privind depunerea la termen a situațiilor financiare anuale, caz în care entitatea datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care nu mai este îndeplinită oricare din aceste condiții, aceste prevederi se aplică prin referință la situațiile financiare anuale pentru exercițiul financiar anterior celui de referință (N – 1) și la termenul de depunere la organele fiscale competente, conform Legii contabilității nr. 82/1991.

III. Titlul VIII – Accize și alte taxe speciale

3.1. Antrepozitarii autorizați pentru producția de tutun prelucrat (definit la art. 354 C.fisc), pot desfășura în antrepozitul fiscal de producție și activitatea de producție a produselor supuse accizelor nearmonizate prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. c) C.fisc.

În acest caz, antrepozitarul autorizat anunță în scris intenția sa la autoritatea vamală teritorială și depune la această autoritate manualul de procedură corespunzător produselor neaccizabile pe care intenționează să le realizeze în antrepozitul fiscal de producție pe care îl deține