Nelegalitatea pedepsei aplicate de instanţele inferioare. Verificare matematică a cuantumului pedepsei prin raportare la limitele speciale prevăzute de lege fără reanalizarea probatoriului aflat la dosar în scopul reţinerii unei alte situaţii factuale care să atragă o altă încadrare juridică

• NCP: art. 233
• NCP: art. 234 alin. (1) lit. f)
• NCP: art. 48 alin. (1)
• NCP: art. 77 lit. a)
• NCPP: art. 16 lit. a)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 396 alin. (5)
• NCPP: art. 4
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 12
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin sentința penală nr. 5/2022 din data de 14 ianuarie 2022 pronunțată de Judecătoria Salonta, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) din C. proc. pen. art. 233 și 234 alin. (1) lit. f), în raport cu art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 46 alin. (2) și art. 77 lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, executarea urmând a fi în regim de detenție. În temeiul art. 67 din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2(doi) ani, care începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 73/RC din 31 ianuarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte reține că motivele invocate de inculpații A. și B. în cererile de recurs în casație au fost susținute cu titlu de apărări de fond și în fața instanței de apel, care le-a analizat, în raport, cu probele administrate în cauză și le-a apreciat, ca netemeinice.

În consecință, Înalta Curte constată că faptele de tâlhărie calificată pentru care au fost condamnați recurenții întrunesc condițiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile acestora privesc chestiunile de fapt analizate atât de instanța de fond, cât și de cea de apel, chestiuni care, însă, exced cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. În acest context, se reține că situația de fapt reținută în cauză și probele dosarului, (declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor la care a făcut referire apărarea) dovedesc că faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise de către instanța de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv și subiectiv infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 art. 234 alin. (1) lit. f) din C. pen., astfel că, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurenților inculpați sunt neîntemeiate.

Referitor la critica recurenților inculpați privind incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. cu privire la înlăturarea circumstanței agravante și menținerea aceleiași pedepse, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a acesteia. Prin „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege” legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond și/sau cea de apel.

Așadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se poate examina doar nelegalitatea pedepsei aplicate de instanțele inferioare, ceea ce presupune o verificare matematică a cuantumului acesteia prin raportare la limitele speciale prevăzute de lege, iar nu o reanalizare a probatoriului aflat la dosar în scopul reținerii unei alte situații factuale care să atragă o altă încadrare juridică (cea prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. f) din C. pen.) și, în consecință, reducerea sancțiunii, așa cum au solicitat, de fapt, recurenții inculpați, sunt aspecte ce vizează temeinicia hotărârii și nu nelegalitatea ei.

Așadar, Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea tâlhărie calificată prev de art. 234 alin. (1) lit. f) din C. pen. din C. pen. este de la 3 la 10 ani închisoare. În cauză, pentru această infracțiune, recurenții inculpați au fost condamnați la o pedeapsă de câte 3 ani și 9 luni închisoare luni închisoare.

Instanța de apel reținând că în prezenta cauză nu există probe care să susțină săvârșirea de către inculpatul C., în baza unei înțelegeri prealabile, a actelor de complicitate reținute de acuzare, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) cu aplicarea art. 4 C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. (1), în raport cu art. 233 și 234 alin. (1) lit. f) C. pen., iar consecința acestei dispoziții a fost aceea că față de inculpații A. și B. circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen., aceea a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, nu a mai fost aplicabilă, fiind înlăturată, pedepsele fiind menținute.

Se constată, așadar, caracterul legal al pedepselor aplicate recurenților inculpați A. și B., sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, nefiind identificate situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin urmare, aspectele învederate de recurenții inculpați privind nelegalitatea pedepsei sunt neîntemeiate pedepesele la care au fost condamnați aceștia, prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză, au caracter legal și nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 284/A din 24 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 170 RON, rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.