Motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate. Contestație respinsă ca nefondată

• Legea nr. 302/2004: art. 104
• Legea nr. 302/2004: art. 106
• Legea nr. 302/2004: art. 109
• Legea nr. 302/2004: art. 110
• Legea nr. 302/2004: art. 117 alin. (4)
• Legea nr. 302/2004: art. 87
• Legea nr. 302/2004: art. 97
• Legea nr. 302/2004: art. 99
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1

Prin sentința penală nr. 72/PI din 23.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis, la data de 30 martie 2022, de către autoritățile judiciare din Polonia – Tribunalul din Szczecin, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în cuantum de 1012 RON, a rămas în sarcina statului urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 520 din 8 septembrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425^1 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.

La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se observă că situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) și alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare întocmit la data de 30 martie 2022 de autoritățile judiciare din Polonia – Tribunalul din Szczecin, în dosarul de referință nr. x, că a fost întocmit un mandat național de arestare emis în baza hotărârii pronunțate de Judecătoria Szczecin, secția a VI-a penală, la data de 17 ianuarie 2022, în dosarul nr. x prin care s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate A., precum și a hotărârii emise în dosarul nr. x, secția Teritorială pentru voievodatul Pomerania Occidentală a Departamentului de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și a Corupției a Parchetului Național Szczecin, în vederea efectuării de cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de încercarea de a obține împrumutul în mod fraudulos, fraudă, obținerea confirmării falsului în declarații în mod fraudulos, depunerea de declarații false.

Ca atare, în acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, se observă că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 16 august 2022, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a invocat în favoarea sa niciunul din motivele de refuz ale executării mandatului european de arestare, necontestându-și, totodată, identitatea (dosar inst. fond).

De altfel, se observă că, în speță, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, lipsa consimțământului la predare nu se regăsește printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.

În plus, se subliniază că aspectele vizând temeinicia acuzațiilor formulate în statul emitent împotriva persoanei solicitate excedează analizei în prezenta cauză, sens în care se au în vedere dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât verificarea acestei apărări revine în competența exclusivă a autorității judiciare a statului emitent.

Deopotrivă, în deplin acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că, îndeplinirea, ulterior pronunțării hotărârii de arestare de către autoritățile judiciare poloneze, a unor proceduri administrative de căutare și punere în executare a deciziei de arestare, de constatare a imposibilității reținerii persoanei solicitate ca urmare a părăsirii teritoriului polonez, de emitere a mandatului european de arestare, precum și de introducere a semnalării în Sistemul de Informații Schengen, nu este în măsură să determine neîndeplinirea criteriului protecției jurisdicționale efective de care trebuie să beneficieze persoana solicitată.

Totodată, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că procedurile judiciare și administrative demarate ca urmare a imposibilității punerii în executare a mandatului național de arestare, generată de sustragerea persoanei urmărite, nu sunt în măsură să încalce principiului ne bis in idem.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare poloneze cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 72/PI din 23.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea persoană solicitată se află în culpă procesuală și va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.