Modificarea planului de reorganizare anterior confirmării acestuia de către judecătorul-sindic. Admisibilitate. Condiții de exercitare

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

2.2. Modificarea planului de reorga­nizare după confirmarea lui de către judecătorul‑sindic

În ceea ce privește modificarea planului de reorganizare după confirmarea lui de către judecătorul‑sindic, de observat că Legea nr. 85/2014 permite această modificare pe tot parcursul procedurii de reorganizare, conform art. 139 alin. (5) din lege.

Singurele condiții impuse de legiuitor sunt durata maximă a derulării planului, care nu poate fi modificată astfel încât să fie mai mare de 5 ani de la confirmarea inițială, precum și parcurgerea procedurii de aprobare de către creditori (desigur, așa cum era firesc, legiuitorul a prevăzut că vor vota doar creanțele rămase în sold la data modificării) și de confirmare de către judecătorul‑sindic, în aceeași modalitate ca în cazul aprobării și confirmării planului inițial.

De observat că textul alin. (5) al art. 139 din lege face trimitere la dispozițiile art. 138^1,  potrivit cărora: „(1) Creditorii pot formula atât obiecțiuni cu privire la legalitatea planului de reorganizare, cât și cereri de anulare a hotărârii adunării creditorilor prin care s‑a votat planul de reorganizare, potrivit prevederilor art. 48 alin. (7) și (8)”, prevăzând astfel aplicarea acestora și în cazul procedurii de confirmare a modificării planului de reorganizare.

Pentru identitate de rațiuni, credem că ar fi posibil ca judecătorul‑sindic să solicite, și în ceea ce privește planul modificat, părerea unui specialist privind posibilitatea de realizare a planului, astfel cum a fost modificat.

Cu privire la persoanele care pot propune modificarea planului de reorganizare, este interesant că legiuitorul a prevăzut (probabil, din rațiuni practice) că are calitatea de a propune modificarea planului oricare dintre participanții care au vocația de a propune un plan, chiar dacă nu ei sunt titularii propunerii planului inițial. În acest fel, deși eventual decăzut din dreptul de a depune un plan de reorganizare, participantul cu vocație în acest sens poate propune modificarea acestuia.

2.3. Modificarea planului de reorganizare între data împlinirii termenului de depunere a planului și confirmarea acestuia de către judecătorul‑sindic

Așa cum s‑a arătat în preambul, există nenumărate situații practice în care negocierile sau soluțiile pentru un plan de reorganizare viabil și care să fie aprobat de către creditori
se finalizează înainte de confirmarea planului de către judecătorul‑sindic, dar după împlinirea terme­nului de depunere a planului de reorganizare.

Este admisibilă modificarea planului de reorganizare, depus în termen, înainte de confirmarea lui de către judecătorul‑sindic? Ce condiții ar trebui respectate pentru a fi acceptată o astfel de modificare?

De remarcat că Legea nr. 85/2006 prevedea, în art. 101 alin. (5), că modificarea planului de reorganizare „se poate face oricând pe parcursul procedurii”, în timp ce art. 139
alin. (5) din Legea nr. 85/2014 prevede că modificarea planului de reorganizare „se poate face oricând pe parcursul procedurii de reorganizare”.

Deși, aparent, legiuitorul a făcut o precizare restrictivă, menționând expres că reglementarea vizează modificarea planului de reorganizare intervenită în cursul reorganizării activității debitoarei pe baza planului, având în vedere structura și poziția similară a alin. (5) al art. 139 din Legea nr. 85/2014 și a alin. (5) al art. 101 din Legea nr. 85/2006, credem că și art. 101 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 reglementa tot modificarea planului de reorganizare după confirmarea lui de către judecătorul‑sindic, având doar o exprimare mai puțin precisă în ceea ce privește limita maximă în care era permisă modificarea planului, respectiv până la împlinirea termenului prevăzut pentru realizarea planului, respectiv în cursul procedurii de reorganizare.

Astfel, în ambele legi, legiuitorul a lăsat nereglementată ipoteza modificării planului de reorganizare înainte de confirmarea lui de către judecătorul‑sindic, iar precizarea făcută prin Legea nr. 85/2014 nu este de natură a duce la concluzia că modificarea planului este permisă exclusiv în perioada de reorganizare a procedurii insolvenței.

Dimpotrivă, în condițiile în care legiuitorul a permis modificarea unui plan de reorganizare confirmat și pus în executare, cu atât mai mult apare ca admisibilă modificarea planului înainte de confirmarea lui.

Cât timp legea nu interzice, putem analiza, în baza principiilor, reglementărilor apropiate și scopului legii insolvenței, în ce condiții poate fi făcută o astfel de modificare, fără a se încălca dispoziții exprese ale legii.

Legat de această problemă nu există multă jurisprudență și nici abordări doctrinare.

În cele mai multe cazuri, judecătorul‑sindic sau părțile nu au pus în discuție admisibilitatea unei astfel de modificări, fie considerând perfect admisibilă modificarea, fie evitând invo­carea unei probleme de drept care ar fi putut periclita succesul procedurii de insolvență.

În articolul din Revista de Insolvență – Phoenix nr. 61/2017, domnul avocat Vasile Godîncă‑Herlea abordează tema „Addendum‑urilor la planul de reorganizare”, identificată ca o problemă nereglementată legislativ, dar întâlnită în practică și cu un posibil impact negativ în reorganizarea activității debitorilor faliți. Autorul arată că, în practica judiciară identificată, s‑au conturat 5 moduri de abordare a acestei probleme:

1. confirmarea planului de reorganizare de către judecătorul‑sindic, astfel cum a fost modificat/completat prin addendum, fără a pune în discuție natura addendum‑ului sau posibilele sancțiuni;
2. confirmarea planului de reorganizare modificat/completat, dacă au fost respectate formalitățile legale de publicitate, informare a creditorilor și un termen rezonabil pentru exercitarea dreptului de vot;
3. confirmarea planului de reorganizare modificat/completat, dacă addendum‑ul cuprinde doar o lămurire/detaliere a elementelor neclare din planul depus inițial;
4. respingerea cererii de confirmare a planului de reorganizare, judecătorul‑sindic apreciind ca inadmisibilă modificarea planului după termenul legal de depunere a acestuia, cu consecința dispunerii trecerii la faliment;
5. alte cazuri particulare; cu titlu de exemplu, votarea condiționată a planului de reorganizare de către creditorul majoritar din cadrul categoriei creanțelor garantate și reluarea formalităților legale pentru vot de către administratorul judiciar, cu includerea condiției creditorului garantat majoritar în addendum la planul de reorganizare, planul astfel amendat fiind confirmat de către judecătorul‑sindic.

Din analiza acestor situații din practica judiciară, se conturează ideea că soluția majoritară este în sensul confirmării planului de reorganizare amendat/completat/modificat, soluție, în opinia noastră, în acord cu principiile și scopul legii insolvenței.

Totuși, câteva precizări se impun a fi făcute pentru ca acest „addendum” să nu eludeze dispoziții legale imperative și pentru a înlătura reținerile jurisprudențiale în a considera admisibilă modificarea planului de reorganizare anterior confirmării planului de către judecătorul‑sindic.
Sub un prim aspect, apreciem că autorul modificării trebuie să fie același cu cel care a depus planul de reorganizare, altfel vom putea fi în situația încălcării termenului de decădere privind depunerea planului de reorganizare de către partea care avea vocația să depună un plan, dar nu a înțeles să procedeze în acest sens, neexistând niciun temei legal pentru o „repunere în termen” a acestei părți sau, mai rău, în situația încălcării dispozițiilor legale privind vocația de a depune un plan de reorganizare, respectiv situația în care o parte, care nu este îndreptățită a depune un plan de reorganizare, să poată face o „modificare” a acestuia.

În acest sens, apreciem că dispozițiile art. 139 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 privind persoanele care pot propune modificarea planului (respectiv că are calitate de a propune modificarea planului oricare dintre participanții care au vocația de a propune un plan, chiar dacă nu ei sunt titularii propunerii planului inițial) sunt dispoziții derogatorii, de strictă aplicare, în condițiile prevăzute de art. 139 alin. (5) din lege, respectiv doar în situația modificării planului de reorganizare după confirmarea lui de către judecătorul‑sindic.

Așa cum au reținut unele instanțe în practica judiciară identificată^[1], după depunerea documentului care cuprinde modificarea, indiferent de denumirea dată acestuia, este necesar a se relua întreaga procedură de vot, respectiv publicarea în BPI, informarea creditorilor, convocarea adunării creditorilor și votarea planului modificat.

Soluția este în acord cu dispozițiile legale, care vizează modificarea planului de reorganizare după confirmarea lui de către judecătorul‑sindic, cuprinse în art. 139 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, care impun parcurgerea aceleiași proceduri ca în cazul votării planului de reorganizare, precum și cu principiile legii privind transparența procedurii, informarea creditorilor și acordarea unui vot în deplină cunoștință de cauză și previzibilitate a procedurii.

Evident, reluarea acestor proceduri poate duce la depășirea termenelor prevăzute de art. 137 din Legea nr. 85/2014 privind termenul de publicare în BPI a anunțului de depunere a planului și de convocare a adunării generale. Totuși, legea nu prevede, ca în cazul depășirii termenului de depunere a planului de reorganizare, o sancțiune pentru încălcarea acestor termene, astfel încât suntem îndreptățiți să considerăm că ele sunt termene de recomandare, nerespectarea lor din motive întemeiate neputând atrage vreo sancțiune.

În această manieră, sunt respectate dispozițiile imperative privind părțile îndreptățite să depună un plan de reorganizare și termenul de decădere prevăzut de art. 132 din Legea nr. 85/2014, informarea corectă a creditorilor care votează planul de reorganizare, iar soluția admisibilității modificării planului de reorganizare înainte de confirmarea lui de către judecătorul‑sindic este în acord cu principiile legii privind asigurarea unor proceduri de prevenire a insolvenței eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare și derulare a procedurii într‑un timp util și rezonabil, într‑o manieră obiectivă și imparțială, de natură a duce la descărcarea de obligații, acordând totodată o șansă reală debitorului de a‑și reorganiza activitatea în baza unui plan viabil, acceptat de creditori în condiții de transparență și previzibilitate.

---