Lipsa competenței instanței supreme în soluționarea contestațiilor vizând hotărârile privind constituirea birourilor electorale locale. Delimitarea atribuțiilor între instanțele de contencios și autoritățile electorale
- Legea nr. 115/2015: art. 26 alin. (5)
- Legea nr. 115/2015: art. 39 alin. (1) lit. c)
- Legea nr. 115/2015: art. 41 alin. (1)
- Legea nr. 304/2022: art. 23 alin. (1)
- Legea nr. 33/2007: art. 25 alin. (2)
- Legea nr. 33/2007: art. 32 alin. (2)
- Legea nr. 33/2007: art. 7 alin. (6)
- Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. (1)
- Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (1)
- NCC: art. 87
- NCPC: art. 10 alin. (1)
- NCPC: art. 130 alin. (2)
- NCPC: art. 131 alin. (1)
- NCPC: art. 132 alin. (3)
- NCPC: art. 97 pct. 1
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 aprilie 2024, sub nr. x/2024, contestatorii A. și B. au formulat contestație împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 30H/19.04.2024, solicitând:
(i) în principal, anularea hotărârii atacate și menținerea ca temeinice și legale a Procesului-verbal nr. x/C/2024 din 11.04.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din Județul Giurgiu și a Procesului-verbal nr. x din 12.04.2024 privind constituirea Biroului electoral de circumscripție județeană nr. 48 com. Stoenești, jud. Giurgiu;
(ii) în subsidiar, anularea în parte a Hotărârii nr. 30H/19.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central cu privire la admiterea contestației formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/C/2024 din 11.04.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din Județul Giurgiu și împotriva Procesului-verbal nr. x din 12.04.2024 privind constituirea Biroului electoral de circumscripție județeană nr. 48 com. Stoenești, jud. Giurgiu, apreciind că față de această contestație în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, pârâtul și-a depășit competența, contestațiile privitoare la componența birourilor electorale de circumscripție locale în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 fiind de competența Birourilor electorale de circumscripție județene.
Tot cu caracter subsidiar, doar în măsura în care instanța învestită cu prezenta cerere apreciază că au aplicabilitate în cauză prevederile pct. 57 din Anexa la H.G. nr. 199/2024, contestatorii au arătat că înțeleg să invoce și excepția de nelegalitate față de dispoziția prevăzută la pct. 57 din Anexa la H.G. nr. 199/2024 care conferă caracter definitiv hotărârilor Biroului Electoral Central.
În motivarea cererii, contestatorii au prezentat argumente în sprijinul caracterului admisibil al contestației. Astfel, expunând conținutul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, contestatorii au susținut că împotriva Hotărârilor emise de Biroul Electoral Central se pot formula contestații, la instanța de judecată.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2345 din 23 aprilie 2024)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Prin cererea introductivă de instanță, contestatorii A. și B. au formulat contestație împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 30H/19.04.2024.
Prin această hotărâre, emisă în temeiul art. 26 alin. (5), art. 39 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (4), art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, art. 25 alin. (2) și alin. (5) și art. 32 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, autoritatea intimată a admis contestațiile formulate, a desființat Procesul-verbal nr. x/C din 11 aprilie 2024 privind desemnarea președinților birourilor electorale de circumscripție din județul Giurgiu și a locțiitorilor acestora pentru alegerea autorităților administrației publice locale din data de 9 iunie 2024 și anexa la procesul-verbal cuprinzând Lista persoanelor desemnate președinți ai birourilor electorale de circumscripție și locțiitori ai acestora și a dispus reluarea operațiunii de desemnare a președinților și locțiitorilor Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 19 Giurgiu și ai Birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din Județul Giurgiu cu judecătorii și procurorii aflați doar în exercițiu la Tribunalul Giurgiu și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și, numai în ipoteza neacoperirii necesarului, cu judecători, și procurori de la judecătoriile și parchetele arondate circumscripției Tribunalului Giurgiu.
Contestatorii și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 raportat la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și au susținut, în esență, că Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să soluționeze contestațiile formulate împotriva hotărârilor emise de Biroul Electoral Central, câtă vreme art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 nu face distincție între categoriile de hotărâri emise de Biroul Electoral Central, care pot fi contestate.
Înalta Curte reține că potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 „Contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței birourilor electorale se pot face în termen de 48 de ore de la desemnarea președinților și a locțiitorilor acestora sau, după caz, de la completarea birourilor electorale cu reprezentanții partidelor politice, alianțelor politice sau alianțelor electorale ori organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale care participă la alegeri”, iar alin. (2) statuează „Contestațiile se soluționează de biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului București, dacă privesc biroul electoral al secției de votare, de biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, dacă privesc biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului București, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, și de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestațiilor”.
Potrivit acestor texte de lege, Înalta Curte este competentă să soluționeze doar contestațiile formulate împotriva hotărârilor care privesc modul de constituire a Biroului Electoral Central, iar nu și contestațiile formulate cu privire la hotărârile vizând constituirea birourilor electorale organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, cum este cazul în speță.
Opinia contestatorilor asupra competenței Înaltei Curți nu poate fi primită, având în vedere că, în materia procedurii electorale, legiuitorul a înțeles să atribuie instanței supreme o competență punctuală, expres prevăzută de dispozițiile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, respectiv art. 7 alin. (6) și (10) din Legea nr. 33/2007, circumscrisă doar soluționării contestațiilor formulate împotriva hotărârilor emise de Biroul Electoral Central care au ca obiect constituirea și completarea Biroului Electoral Central, desemnarea președintelui Biroului Electoral Central, a locțiitorului acestuia și a celorlalți judecători, admiterea sau respingerea protocolului de constituire a unei alianțe electorale, admiterea sau respingerea acordului de desființare a alianței electorale.
Or, în prezenta cauză, deși se contestă o hotărâre emisă de Biroul Electoral Central, actul atacat dispune măsuri referitoare la Biroul Electoral de Circumscripție Județeană Giurgiu și la Birourile electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din Județul Giurgiu, astfel că nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de legiuitor, anterior enumerate, ca fiind date în competența de soluționare a Înaltei Curți.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că interpretarea eronată pe care contestatorii o fac cu privire la dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 se datorează, pe de-o parte, omiterii înțelesului gramatical al termenilor utilizați de legiuitor la edictarea normei, iar pe de altă parte, necoroborării tezei finale a alin. (2) atât cu restul alineatului, cât și cu alin. (1) al aceluiași articol. Astfel, legiuitorul a stabilit că Înalta Curte soluționează contestațiile „dacă privesc Biroul Electoral Central”, sintagmă care, contrar celor afirmate de contestatori, nu se referă la hotărârile emise de intimat cu privire la constituirea birourilor electorale locale, ci doar la cele care îl privesc, adică cele care se referă, conform alineatului anterior, la organizarea și componența Biroului Electoral Central.
Dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 se referă la termenul în care se pot depune contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței birourilor electorale, iar alin. (2) stabilește procedura de soluționare a acestor contestații, respectiv autoritatea abilitată să le soluționeze și termenul de soluționare, delimitând mai multe situații în care procedura de soluționare este atribuită unor autorități distincte, în funcție de obiectul contestării. Mai exact, contestațiile se soluționează (i) de biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului București dacă privesc biroul electoral al secției de votare, (ii) de biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București dacă privesc biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului București, (iii) de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București. În continuarea raționamentului legiuitorului, ultima teză a alin. (2) – „(…) și de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestațiilor”. trebuie interpretată, în acord cu începutul alineatului respectiv și cu prevederile alineatului anterior, ca referindu-se la competența Înaltei Curți de a soluționa contestațiile referitoare la organizarea și componența Biroului Electoral Central.
În concluzie, raportat la obiectul hotărârii Biroului Electoral Central contestate în prezenta cauză, Înalta Curte reține că legea specială – Legea nr. 115/2015 – nu cuprinde prevederi care să acorde acestei instanțe competența de a soluționa contestațiile formulate împotriva hotărârilor Biroului Electoral Central prin care se dispun măsuri referitoare la constituirea birourilor electorale organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale.
În ceea ce privește competența Înaltei Curți în soluționarea cauzelor de contencios administrativ, se constată că aceasta este circumscrisă soluționării recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal neavând competență atribuită de lege ca instanță de fond.
Astfel fiind, cum legea specială nu cuprinde dispoziții care să acorde Înaltei Curți competența soluționării prezentei contestații, iar legea generală nu-i acordă decât competența soluționării recursurilor în materia contenciosului administrativ, determinarea instanței învestită să soluționeze pricina în fond se face conform art. 10 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Textul de lege anterior citat prevede două criterii de stabilire a competenței, în speță fiind incident criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, întrucât hotărârea Biroului Electoral Central ce face obiectul contestației nu privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, astfel că nu se aplică criteriul valoric. Cum intimatul Biroul Electoral Central reprezintă o autoritate publică centrală, competența materială de soluționare a contestației revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.
În ceea ce privește competența teritorială, aceasta se determină conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.
În prezenta cauză cei doi contestatori au domiciliul situat în județe diferite, aflate în raza teritorială a două curți de apel diferite. Astfel, domiciliul contestatorului A. este în municipiul Bacău, jud. Bacău (copie C.I. fila x), aflat în circumscripția teritorială a Curții de Apel Bacău, iar domiciliul contestatorului B. este în com. Clinceni, jud. Ilfov (copie C.I. fila x verso) aflat în circumscripția teritorială a Curții de Apel București.
Înalta Curte nu poate avea în vedere domiciliul în fapt declarat de contestatorul A. ca fiind în municipiul București și, subliniind diferența juridică dintre noțiunea de „domiciliu” în sens procedural și cea de „reședință/domiciliu în fapt”, reține că potrivit art. 87 C. civ., prin „domiciliu” se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar „reședința” este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate. De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.
În materia contenciosului administrativ, se observă, așadar, că în cuprinsul dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul/sediul reclamantului și nu la reședința acestuia. Dispozițiile art. 10 alin. (3) anterior citate, sunt de strictă interpretare, astfel încât nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul persoană fizică trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) C. proc. civ. și art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de reprezentantul Ministerului Public, va disjunge contestația formulată de contestatorul B. împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 30H/19.04.2024, dispunând formarea unui dosar separat și va declina competența de soluționare a contestației formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 30H/19.04.2024, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.
Sursa informației: www.scj.ro.