Invocarea revizuirii în ceea ce priveşte soluţia de condamnare pentru infracţiunile de fals intelectual, susținându-se că au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, şi care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunţată în apel. Respingerea apelului formulat ca fiind nefondat

• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 455
• NCPP: art. 456 alin. (2) şi (3)
• NCPP: art. 459 alin. (3)
• VCP: art. 289 alin. (1)
• VCP: art. 5

Prin sentința penală nr. 49/P.I. din 08 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 78/P.I. din data de 30 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 197/A din data de 30 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 343 din 21 noiembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte reține că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința apelată – fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă și nu de soluționarea fondului cauzei, astfel încât urmează să analizeze condițiile de care depinde admisibilitatea cererii de revizuire.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

La momentul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Ca și instanța care a analizat în prim grad de jurisdicție revizuirea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile art. 459 alin. (3) lit. a) și b) C. proc. pen.. și urmează să analizeze condițiile care au determinat respingerea căii de atac a revizuirii ca inadmisibilă.

Referitor la cerințele prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. c) – au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, lit. d) – faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv și lit. e) – faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, acestea urmează a fi analizate prin raportare la fiecare caz de revizuire.

Revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., în ceea ce privește soluția de condamnare pentru infracțiunile de fals intelectual prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.., susținând că au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunțată în apel, și anume declarația numitului F. și opinia de specialitate a criminalistului H..

Expresia „fapte sau împrejurări”, stipulată în cuprinsul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., se referă la probe efective, respectiv orice întâmplare, situație sau stare care poate să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare. Pentru a susține acest caz de revizuire, faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite, trebuie să nu fi fost cunoscute instanței la data judecării cauzei și, așa cum s-a menționat mai sus, să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost pronunțată prin hotărârea a cărei revizuire se cere. În acest sens, în doctrină și jurisprudență există consens că „probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute” (N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea specială; vol. II, 1998, p. 343).

Nu pot fi însă considerate „probe noi”, în sensul cerut de lege, dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială. După cum s-a arătat și în literatura de specialitate, deși probele sunt fapte sau împrejurări noi ce servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Fără îndoială că noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probele noi, dar nu probele noi formează obiectul revizuirii, ci faptele sau împrejurările pe care le dovedesc [Grigore Gr. Theodoru, Tratat de Drept Procesual penal, ed. a 3-a, editura Hamangiu, 2013, p.739].

Înalta Curte constată că împrejurările care ar rezulta din declarația lui F. referitoare la numiții D. și B. nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., constituind chestiuni care au fost analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar. Din examinarea dosarului rezultă că instanțele de fond și de apel au avut în vedere declarațiile martorilor D. și B., instanța de apel, în virtutea rolului său devolutiv, procedând la reaudierea acestor martori (declarația lui D., dosar apel și declarația lui B., dosar apel).

În ceea ce privește opinia de specialitate criminalistică nr. 2128 din 24 iunie 2022, întocmită de expertul criminalist H., se constată că aceasta reprezintă un înscris extrajudiciar și, aidoma declarației martorului F., nu a fost solicitată la judecarea cauzei în fond și apel, nu a fost examinată în contradictoriu de către părți. Opinia de specialitate criminalistică, depusă de condamnat doar în calea extraordinară de atac a revizuirii infirmă probe mai numeroase și ale căror concluzii sunt consecvente (administrate la cererea inculpatului A. în cursul cercetării judecătorești sau probe ale căror concluzii au fost cunoscute de revizuent): concluziile raportului de constatare criminalistică nr. x din 8.01.2016 întocmit de Serviciul Criminalistic din I.P.J. Bihor și ale raportului de expertiză criminalistică nr. 50 din 27.04.2017 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudețean Timișoara (această din urmă probă administrată chiar la solicitarea inculpatului A.).

Se observă, așadar, că apelantul revizuent A., prin dovezile depuse în revizuire, tinde în concret spre o prelungire a probatorului administrat în fața instanțelor de fond și de apel, chestiune nepermisă de lege în această cale extraordinară de atac. Cazul de revizuire invocat de condamnat [art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..] nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior (Trib. Suprem, decizia nr. 1643/1976, în R.R.D. nr. 5/1977 p. 71). Noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, constatându-se că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, conform art. 459 alin. (3) lit. c) C. proc. pen.., iar faptele în baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale ce ar permite revizuirea, potrivit art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 49/P.I. din 08 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției, potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.