Infracțiunea de trafic de influență. Examinarea criteriilor legale, a motivelor invocate și a probatoriilor în apel

• NCP: art. 205 alin. (1)
• NCP: art. 272 alin. (1)
• NCP: art. 280 alin. 2
• NCP: art. 35
• NCPP: art. 417
• NCPP: art. 453 alin. (1) lit. a)
• NCPP: art. 459 alin. 1

Prin sentința penală nr. 15, din ședința din camera de consiliu din data de 08 februarie 2024, a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 108/21.10.2016 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 237/A/01.10.2018 pronunțată de ÎCCJ, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

S-a constatat că revizuentul condamnat a fost asistat de apărător ales.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 127/A din 18 aprilie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința pronunțată de prima instanță, în raport, cu motivele invocate de către apelantul revizuent A. ce se vor analiza prin prisma dispozițiilor art. 417 cu referire la art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuent este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza sentinței atacate rezultă că prima instanță a făcut o amplă motivare a soluției pronunțată întemeiată pe dispozițiile art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., în sensul respingerii, cererii de revizuire formulată de revizuentul condamant A., ca inadmisibilă.

Astfel, așa cum se poate constata, în considerentele sentinței au fost expuse argumente de ordin teoretic cu privire la calea extraordinară de atac a revizuirii, la natura juridică a acesteia și la cazul invocat, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., la jurisprudența constantă a instanței supreme cu privire la accepțiunea faptelor sau împrejurărilor, la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (1) din C. proc. pen., raportate la motivele concrete de revizuire invocate de către revizuentul A. și anume: la declarațiile persoanelor audiate în fața instanțelor de judecată, fond și apel, în dosarul nr. x/2016 care i-au creat suspiciuni cu privire la comiterea de către organele de urmărire penală, cu prilejul efectuării anchetei a unor infracțiuni, sens în care a formulat o plângere penală, iar cercetările efectuate în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 aflat în lucru la secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în care a relevat procedee și practici nelegale și neloiale, folosite de organele de urmărire penală în vederea deturnării anchetei către susținerea unor acuzații nefondate la adresa sa, care constituie grave încălcări ale normelor în vigoare și sunt incriminate ca infracțiuni, dispunându-se prin ordonanța din data de 05.11.2019 efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, influențarea declarațiilor (6 fapte), cercetare abuzivă (o faptă), represiune nedreaptă (trei acte materiale în formă continuată), participație improprie la inducerea în eroare a organelor judiciare (patru acte materiale în formă continuată), lipsire de libertate în mod ilegal (două fapte), iar prin ordonanța din data de 03.06.2020 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunilor de: influențarea declarațiilor (șase fapte) prev. și ped. de art. 272 alin. (1) din C. pen., cercetare abuzivă (o faptă) prev. și ped. de art. 280 alin. (2) din C. pen., represiune nedreaptă (trei acte materiale în formă continuată) prev. și ped. de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal (două fapte), prev. și ped. de art. 205 alin. (1) din C. pen., considerând că au fost făcute minime verificări în dosarul de apel nr. x/2016 cu privire la loialitatea probelor administrate în faza de urmărire penală și a ajuns la o concluzie normală, însă nereală și anume că organele de urmărire penale au acționat în limita dispozițiilor legale, precum și faptul că un alt organ judiciar competent să efectueze cercetări cu privire la aceleași aspecte, sesizate prin intermediul unei plângeri penale, în concret un magistrat-procuror din cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a constatat că există probe cu privire la împrejurarea că făptuitorul B., având funcția de procuror a comis mai multe infracțiuni de serviciu, contra înfăptuirii justiției ori contra persoanei, în legătură cu dosarul nr.

48/P/2016 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Ploiești, inclusiv a apreciat că S.R.I. a interferat în activitatea de urmărire penală.

Astfel, prima instanță a analizat în mod efectiv și amănunțit admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., constatând că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., în sensul că faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu a condus în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, raportându-se la declarațiile martorilor C., D., E. și F. care a avut calitatea de martor protejat sub pseudonimul G., atât în cursul urmăririi penale, cât și la judecata dosarului nr. x/2016 în fond și în apel, nereținând că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate, menționându-se retractarea parțială a declarațiilor date de către martorul C. în cursul urmăririi penale în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești și în cursul judecării dosarului penal nr. x/2016 al Curții de Apel Ploiești, ceilalți martori audiați nerelatând aspecte noi care să conducă la netemeinicia soluției de condamnare a revizuentului pronunțată prin sentința penală nr. 237/A/01.10.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a mai arătat că martorii audiați nemijlocit de către ambele instanțe au susținut teza acuzării în privința infracțiunii de trafic de influență pentru care a fost condamnat definitiv revizuentul A., precum și ceea ce instanța de apel a reținut în readministrarea probatoriului și interpretării acestuia cu privire la infracțiunea de trafic de influență pentru care a fost condamnat revizuentul, martorii denunțători C. și D., menținând declarațiile date în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, ce anume a declarat martorul C. la prima instanță, la declarația martorului D. în aceeași fază, la declarația martorului ocular E., la readministrarea unor probe, în apel, audierea martorilor C. și D., la informații solicitate la parchet cu privire la existența mijloacelor tehnice de înregistrare a declarațiilor și datelor privind eventuala implicare a Serviciului Român de Informații cu indicarea volumului de urmărire penală și a încheierilor, neprezentarea vreunui element probator concret de către revizuent, cu privire la natura denunțului, la caracterul provocator al întrebărilor și remarcilor martorului amenințat G. în discuția cu denunțătorii ca fiind neîntemeiat, înlăturarea motivată a declarațiilor martorilor L. și K., la constatarea instanței de apel că probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cele două grade de jurisdicție a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, implicarea inculpatului A. în activitatea ilicită ce a făcut obiectul judecății, activitate ce se circumscrie, obiectiv și subiectiv conținutului infracțiunii de trafic de influență, drept pentru care a dispus condamnarea acestuia, fiind redate aspecte din declarațiile martorului C. și, la lipsa ingerinței din partea SRI în dosarul nr. x/2016 și dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA- Serviciul Teritorial Ploiești, făcându-se referire și la încheierea nr. 42 din data de 31 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022.

Înalta Curte consideră că motivarea primei instanțe mai sus menționate se circumscrie și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cu titlu de exemplu cauza Boldea contra României, care în §29 statua „Cu toate acestea, articolul 6§1 obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument (a se vedea Van de Hurk,§61). Amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. Trebuie, de asemenea, să se țină cont în special de diversitatea mijloacelor pe care un susținător le poate prezenta în justiție și de diferențele dintre statele contractante în materie de dispoziții legale, cutume, concepții doctrinale, prezentare și redactare a sentințelor și hotărârilor. De aceea problema de a ști dacă o instanță și-a încălcat obligația de a motiva ce decurge din articolul 6 din Convenție nu se poate analiza decât în lumina circumstanțelor speței (Ruiz Torija,§29)”.

Or, așa cum s-a arătat în cu referiri concrete la considerentele sentinței, prima instanță a efectuat un examen riguros asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire, cu mențiuni concrete asupra declarațiilor unora din martorii indicați de la prima instanță și din apel, precum și la alte aspecte, ceea ce infirmă motivul de apel invocat de către apelantul revizuent că sentința pronunțată nu ar fi suficient motivată și că ar fi incidentă cauza Boldea contra României.

Instanța de apel efectuând la rândul său, examenul criteriilor mai sus enunțate din cauza Boldea contra României în prezenta cauză, constată că prima instanță dimpotrivă detaliat s-a raportat la motivele invocate în cererea de revizuire, iar faptul că a ajuns la o constatare contrară față de aceea a apărării relevă tocmai analiza și controlul efectuat asupra condițiilor ce trebuiau analizate sub aspectul admisibilității în principiu, conchizând că nu este îndeplinită condiția evidențiată în mod expres.

Totodată, motivarea făcută în contextul cauzei de către prima instanță se circumscrie și recomandărilor Avizului nr. 11(2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, respectiv §32-33;39-40 astfel:

„32. Orice hotărâre judecătorească trebuie să fie inteligibilă, redactată într-un limbaj clar și simplu, condiție esențială pentru a fi înțeleasă de părți și de public. Această inteligibilitate necesită o structură coerentă a hotărârii și enumerarea argumentației într-un stil clar și accesibil tuturor.

33. Fiecare judecător își poate alege propriul stil și propria structură sau se poate baza în acest sens pe modelele standardizate, dacă există. CCJE recomandă ca autoritățile judiciare să instituie culegeri de bune practici pentru a facilita redactarea hotărârilor.

(…)

39. Fără să aducă atingere posibilității, ba chiar obligației din partea judecătorului de a acționa în unele cazuri după bunul plac, acesta nu ar trebui să răspundă decât mijloacelor pertinente ce ar putea influența asupra soluționării litigiului.

40. Motivația nu trebuie neapărat să fie lungă. Trebuie găsit un echilibru just între formularea scurtă și buna înțelegere a hotărârii”.

Înalta Curte constată că prima instanță într-un mod clar, concis, coerent, într-un stil comprehensibil a analizat condițiile de admisibilitate a cererii formulate de revizuentul A. prin apărător ales, așa încât și acest standard european cu caracter de recomandare este îndeplinit în cauză.

Un argument suplimentar este dat și de faptul că, deși nu este o hotărâre pe fondul cererii de revizuire, ci de respingere, ca inadmisibilă a acesteia, prima instanță a efectuat un examen riguros cu referire la motivele concrete și a expus argumente solide ceea ce îi conferă un fundament chiar și numai sub aspectul verificării unor condiții de admisibilitate, ceea ce face inaplicabil pct. 31 din avizul mai sus menționat și invocat de către apelantul revizuent, fiind incidente celelalte puncte expres menționate de către instanța de apel.

De asemenea, nici critica susținută în concluziile orale cu privire la faptul că prima instanță verificând admisibilitatea cererii de revizuire s-ar fi raportat la existența unei autorități de lucru judecat nu este de reținut, întrucât din considerentele sentinței rezultă că au fost examinate conținuturile declarațiilor martorilor indicați, chiar și sub aspectul unei retractări parțiale a declarației martorului C. și neretractărilor declarațiilor celorlalți martori coroborate cu celelalte probatorii invocate de către instanță, prin prisma condiției de admisibilitate analizată.

Totodată, prima instanță a analizat și declarațiile martorilor indicați și informațiile solicitate la parchet cu privire la eventuala implicare a Serviciului Român de Informații, rezultând că acesta nu a avut nicio ingerință la încheierea expres indicată.

Concluzionând cu privire la primul motiv de apel invocat, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de către prima instanță, care a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. este motivată legal și temeinic, așa încât nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum a solicitat apelantul revizuent prin apărătorul său ales.

Totodată, instanța de apel consideră că nici solicitarea de reanalizare a condițiilor de admisibilitate și o nouă rejudecare a cauzei nu pot fi avute în vedere, întrucât ca urmare a controlului jurisdicțional efectuat în limitele caracterului devolutiv al apelului, față de condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire se constată că în mod legal și temeinic prima instanță a verificat toate condițiile de admisibilitate și a constatat judicios că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., faptele sau împrejurările invocate chiar cu raportare la conținutul declarațiilor date de martorii C. și D., fie din dosarul de urmărire penală, fie de la prima instanță sau din apel, nu se circumscriu accepțiunii de fapte sau împrejurări noi necunoscute instanței și care să infirme temeinicia soluției de condamnare a revizuientului.

Aspectele contradictorii invocate din declarațiile martorilor de către revizuent așa cum s-a arătat în cererea de revizuire nu sunt apte de a fi calificate ca fapte sau împrejurări noi necunoscute instanței, întrucât nu au fost nici susținute de vreo conduită sau elemente factuale de atestare a exercitării vreunei presiuni de către procuror asupra martorului respectiv pentru a da depoziții în sensul dorit de procuror, așa încât solicitarea de o rejudecare tinde spre prelungirea probatoriului, afectând natura juridică a revizuirii care este o cale extraordinară de atac și de retractare, excedând caracterului acesteia.

Mai mult au fost analizate și alte probatorii, expus caracterul juridic al denunțului, a soluției de clasare și a încheierii nr. 42 din 31 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin prisma motivelor de revizuire susținute de către revizuient, asupra cărora prima instanță s-a raportat argumentat și a evidențiat, că nu fundamentează condiția de admisibilitate analizată, așa încât nici motivele invocate cu privire la rejudecare nu se susțin.

În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte consideră sentința pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică, toate motivele invocate de apelantul revizuent A. nefiind fondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1), pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 15 din ședința din camera de consiliu din data de 08 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.