Independența avocatului – un concept cu semnificație de principiu și valoare fundamentală

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

I. Noțiuni teoretice

„Este o axiomă faptul că, în activitatea de căutare a adevărului, este necesar a fi obiectiv. Obiectivul este ceva ce se află în afara conștiinței, este logic și rațional”^[1].

În lumina dispozițiilor legale cuprinse în cadrul Legii 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat coroborate cu dispozițiile legale cuprinse în cadrul Statutului Profesiei de Avocat, „profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei”, respectiv „profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.”. În aceeași ordine de idei, următorul text de lege vine în completarea celor enunțate, arătând că „în exercitarea profesiei avocatul este independent și se supun nu mai legii, prezentului statut și codului deontologic”^[2].

Lecturând dispozițiile legale anterior menționate, putem observa faptul că acestea înglobează, într-o manieră ușor de înțeles, conceptul de independență a profesiei de avocat. Analizând mai în detaliu aceste prevederi legale, putem observa că, deși numitorul comun al acestora este independența, această noțiune îmbracă două concepte diferite, respectiv profesia de avocat și avocatul. Astfel, putem constata faptul că independența se manifestă sub mai multe forme, și anume, pe de-o parte, prin independența organizării profesiei de avocat, iar, pe de altă parte, prin independența avocatului ut singuli, ca reprezentant al acestei profesii independente. Cu alte cuvinte, independența organizării profesiei de avocat se concretizează la nivelul barourilor ca forme de organizare a profesiei și la nivelul societăților civile profesionale sau a cabinetelor individuale, în contextul în care barourile și formele de exercitarea profesiei sunt independente și libere să-și organizeze activitatea fără a putea fi cenzurate în modul lor de constituire și de organizare, iar independența avocatului se materializează în raport cu profesia sa, cu instanțele judecătorești sau alte instituții ale statului, cu magistrații, cu ceilalți colegi avocați, și, în mod special, cu clienții^[3].

II. Independența avocatului

În continuare, prin prezenta lucrare voi încerca să surprind, într-o manieră cât mai clară, precisă și lipsită de echivoc, semnificația noțiunii de „independență a avocatului”. Această cerință s-a născut ca urmare a necesității examinării sensului de independență a avocatului, în scopul furnizării noțiunilor apte să conducă la înțelegerea teoretică și practică pe care această noțiune o îmbracă. Asumându-mi o abordare nepărtinitoare, prin lucrarea de față, am încercat să creez un cadru integrativ asupra a ceea ce semnifică noțiunea de independență a avocatului, schițând fizionomia acestui concept printr-un șir de precizări.

Definirea și cunoașterea conceptului de „independență a avocatului” prezintă o însemnătate deosebită atât din punct de vedere teoretic, cât și practic. Astfel, este indiscutabil că pentru o înțelegere corectă a tot ceea ce presupune și înglobează acest concept, o importanță deosebită se răsfrânge, pentru început, asupra definirii noțiunii de independență. Astfel, conform dicționarului explicativ al limbii române, noțiunea de „independență” are semnificația de ceva care „nu depinde de cineva sau de ceva” ori care este „autonom”^[4]. Prin urmare, independența avocatului poate fi definită ca fiind permisivitatea avocatului de a interpreta și aplica legea potrivit propriului crez profesional, „fără a urmări și fără a se teme că va mulțumi sau nemulțumi puterea judecătorească, executivă, legislativă, politică, ierarhică, economică, mass-media sau opinia publică”^[5]. Cu alte cuvinte, independența avocatului reflectă puterea acestuia de a stopa orice presiune venită din exterior care ar putea perturba buna desfășurare a relațiilor juridice sau judiciare, manifestată prin încercarea acestuia „de a evita orice prejudiciere a independenței sale și să vegheze la a nu neglija etica sa profesională pentru a‑i mulțumi pe clienții săi, pe judecător sau pe terți”^[6].

În accepțiunea generală, avocatul este un jurist ale cărui funcții tradiționale sunt de a consilia, reprezenta, asista și apăra clienții săi, persoane fizice sau juridice, în instanțele de judecată, prin pledoarie, pentru afirmarea drepturilor acestora. Venind în completare și încercând să conturez și să înfrumusețez puțin această concepție generală, doresc să menționez faptul că avocatul este un profesionist al dreptului, un om foarte bine pregătit în numeroase domenii, punând accent însă pe cel juridic, „care judecă ceea ce face înainte de a pune în mișcare instrumentele pe care legea i le pune la dispoziție”^[7], asumându-și în acest sens o conduită conformă legii, statutului și codului deontologic care guvernează exercitarea acestei nobile profesii, profesia de avocat. În lumina celor relatate, avocatul are îndatorirea sa vegheze ca, în exercitare profesiei sale, să nu permită sau, mai bine spus, să nu se lase să fie influențat sau manipulat contrar convingerilor și credinței sale, clipă în care “independența” își face simțită prezența.

Independența avocatului trebuie privită în integralitatea sa, fiind însă necesar să subliniem și componentele sale, respectiv independența interioară, aceasta reflectând independența lăuntrică a avocatului ghidată de subiectivismul său real care, în linii mari, este foarte greu de observat și analizat și independența exterioară, ghidată de obiectivism, acesta fiind de fapt cea aparentă, care poate fi văzută din afară. Astfel, pentru a putea ajunge la concluzia că independența avocatului este ceva „palpabil” și nu rămâne doar la nivel de concept, aceasta trebuie, odată sedimentată în gândirea avocatului, și exteriorizată în trăirile sale, în scopul creării nu doar a aparenței de independență, ci chiar a existenței acesteia.

III. Concluzii

În concluzie, „independența avocatului” este un concept cu semnificație de principiu și valoare fundamentală, care se materializează în raport cu profesia sa, cu instanțele judecătorești sau alte instituții ale statului, cu magistrații, cu ceilalți colegi avocați sau cu clienții. Deși, uneori, avocatul este luat prin surprindere de diverse tentative de subminare a independenței sale, acesta trebuie să aibă capacitatea necesară și să uzeze de puterea care i-a fost conferită, astfel încât să poată merge mai departe în susținerea și respectarea valorilor profesionale, chiar și în fața unor curente potrivnice, întrucât, „în exercitarea profesiei avocatul este independent și se supun numai legii, prezentului statut și codului deontologic”.

INDICE BIBLIOGRAFIC

LEGISLAȚIE

1. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat;
2. Statutul profesiei de avocat.

CĂRȚI DE SPECIALITATE

1. VASIU, Ioana, Istoria dreptului românesc, Ed. Albastră, Cluj-Napoca, 2014.

ARTICOLE DE SPECIALITATE

1. FLOREA, Gheorghe, Libertatea și independența avocatului în exercitarea profesiei. Între aparență și realitate, articol accesibil la https://www.juridice.ro/essentials/5014/libertatea-si-independenta-avocatului-in-exercitarea-profesiei-intre-aparenta-si-realitate#_ftn4.
2. OPRESCU, Andreea, Profesia de avocat, articol accesibil la https://ro.scribd.com/document/458628575/PROFESIA-DE-AVOCAT-REFERAT.

ALTE DOCUMENTE

1. Dicționar explicativ al limbii române, accesibil la https://dexonline.ro/definitie/independenta.

---