Închid ochii. Cine sunt?

Din nou dimineață. Ceasul bate ora 6, mă trezesc, trag draperiile, deschid balconul și un aer rece îmi invadează camera, tot conținutul. E mai frig azi, decât ieri.

Mă dezmeticește apa rece cu care mă spăl pe față, cu privirea fixată în oglinda de deasupra chiuvetei. Aceeași oglindă veche, puțin crăpată în colțul din stânga, care reflectă mereu un chip aproape pierdut, sihastru. Privesc în detaliu fiecare expresie pe care o încearcă, de parcă ar vrea să-mi spună ceva, dar se împiedică în gratiile metalice ale personificării sale. Un chip cu întrebare, cu nedumerire laconică fixată în privire. Cine sunt?

Închid ochii.

În firescul aceluiași ritual, cafeaua e fierbinte de tot, fără zahăr și cu un strop de lapte care să-i mai atenueze culoarea într-un cafeniu îmbietor. Pe fundul ceștii rămân urme de zaț în care se citesc destine. Cu ochii încruntați într-o concentrare fără remediu, încerc, cu aspirații de îndeletnicire vrăjitorească, să ghicesc ce spun acele indicii despre mine. Să mă cunoască ele mai bine decât aș putea eu.

Așa mă petrece fiecare dimineață, cu puternice credințe de identificare a sinelui. Ne cunoaștem, oare, cu adevărat? În aglomerația zilei, când ne pierde monotonia cu care ne-a obișnuit prezentul, când mai avem răgaz să ne gândim la noi? Cu inserții aspre de sinceritate, ne oglindim într-o destrămare perpetuă care distanțează imaginea de ființă. Și tot ce mai rămâne din noi sunt reflecții rătăcite printre agende încărcate, ore petrecute peste program la birou, alarme programate cu strictețe dimineața. Mereu obosiți, alergând după un scop ce trebuie atins. Dar, spre seară, când revenim acasă dor noi cu noi înșine, ce ne rămâne din ce-am adunat peste zi?

Închid ochii. Cine sunt?

Din nou dimineață. Mă trezesc după același program bine stabilit, mă întind în fața ferestrelor și mă spăl pe față. În fața aceleiași oglinzi de deasupra chiuvetei, astăzi văd un chip pe care-l sfărâmă cioburile în care se risipește reflectarea. Nu este despre imagine, despre aparențe, despre momentele programate ale vieții. Nu la asta se rezumă totul.

Cine sunt? Oamenii cu care mă înconjor, filmele pe care le văd, muzica pe care o ascult, cărțile pe care le citesc, teatrul la care merg, ceaiurile pe care le beau, detaliile care mă emoționează, principiile în care cred, valorile pe care le apăr. Restul sunt detalii.