Existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză. Determinarea caracterului mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte

• Constituția României: art. 15 alin. (2)
• Legea nr. 84/1998: art. 90 alin. (1) lit. b)
• NCP: art. 154 alin. (2)
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 3
• NCP: art. 38 alin. (1)
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. e)-j)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 426 lit. b)
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 alin. (1)
• NCPP: art. 442 alin. (1) și (2)
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin Sentința penală nr. 1770 din data de 14.12.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Brăila a dispus – în baza art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. – condamnarea inculpatei A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare, în formă continuată (fapte comise la datele de 22.03.2014, 03.04.2014, 17.06.2014, 05.12.2014, 22.12.2014, 02.10.2015 și 12.12.2015).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 470/RC din 13 septembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În fine, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) – j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

În speță, în limitele procesuale menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele invocat de parchet în susținerea cererii sale de recurs în casație vizând faptul că, raportat la perioada în care au fost săvârșite faptele, termenul de prescripție specială nu era împlinit la data de 31.05.2023, când a fost pronunțată Decizia nr. 350/A/2021, și Decretele nr. 195/2020 și 240/2020 ale Președintelui României, în acord cu care în cursul stării de urgență (pe o perioadă de 60 de zile) cursul prescripției răspunderii penale a fost întrerupt. A susținut că, în raport de data săvârșirii faptei și termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani, acesta s-ar fi împlinit la data de 16.07.2023, deci, ulterior datei de 31.05.2023, dată la care instanța de apel a pronunțat hotărârea prin care a constatat împlinit termenul de prescripție de 5 ani.

Verificând din această perspectivă hotărârea atacată, Înalta Curte constată că acuzațiile aduse inculpatei persoană juridică S.C. C. S.R.L. Brăila au constat în aceea că, la data de 17.05.2017, cu intenție calificată, la punctul de lucru al acesteia, amplasat în municipiul Brăila, str. x, în incinta clădirii K., a deținut și oferit spre comercializare articole de îmbrăcăminte și încălțăminte purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice similare, respectiv: 15 costume trening purtând semnul D., 25 costume trening și 5 perechi pantaloni purtând semnul F., un costum trening, un tricou cu însemne identice sau similare mărcii x, 8 perechi pantaloni scurți purtând semnul, 11 costume trening cu însemne „Champions League” și un costum trening, iar la data de 25.05.2017, la punctul de lucru al S.C. C. S.R.L., amplasat în municipiul Brăila, str. x, în incinta clădirii K., a deținut și oferit spre comercializare articole de îmbrăcăminte și încălțăminte purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice similare, respectiv un costum de trening purtând însemne J., 4 tricouri purtând semnul, un costum trening cu însemne și o pereche de pantaloni scurți cu însemne „Champions League UEFA”, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare, prevăzute de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Curtea de Apel Galați a reținut că, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale, în cazul infracțiunii de punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 (faptă din data de 17.05.2017) este de 5 ani, având în vedere că infracțiunea prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani, iar art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. stabilește că termenul de prescripție este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani, astfel că, în cazul acestei infracțiuni, termenul de 5 ani al prescripției generale s-a împlinit la data de 17.05.2022, nefiind întrerupt prin actele de procedură efectuate în cauză, de vreme ce, ca efect a inactivității legiuitorului față de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. nu mai puteau produce efecte juridice la momentul soluționării dosarului nr. x/2019, în apel.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în același sens fiind și jurisprudența instanței supreme „(…) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 C. proc. pen.”. (Decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată pe www.x.ro).

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanța analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prin raportare la legea mai favorabilă reținută prin hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel.

Astfel, Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în M. Of. nr. 1141/28.11.2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că „în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.

Revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia”.

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față.

Subsecvent admiterii contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. – soluție ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casație – Curtea de Apel Galați a rejudecat apelul declarat de inculpata S.C. C. S.R.L. BRĂILA valorificând, în acest cadru procesual, prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022. Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

Așadar, Ministerul Public a mai făcut trimitere la Decizia C-107/23 din 24 iulie 2023 a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind prescripția răspunderii penale, potrivit căreia statele și autoritățile judiciare trebuie să fie în egală măsură consecvente în a împiedica tragerea la răspundere penală a persoanelor care săvârșesc infracțiuni contra intereselor Uniunii Europene.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile impuse prin hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene privind prescripția răspunderii penale pentru ca instanțele naționale în cadrul procedurilor jurisdicționale, să nu ia în considerare Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 referitoare la prescripția răspunderii penale.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea dedusă judecății, prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 comisă în 17.05.2017 este, de 5 ani și a început să curgă la data de 17 mai 2015, data epuizării infracțiunii.

Pe cale de consecință, se constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei S.C. C. S.R.L. BRAILA pentru comiterea infracțiunii de punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare, prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 (faptă din data de 17.05.2017).

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 272/A din data de 23 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, cu privire la inculpata persoană juridică S.C. C. S.R.L. Brăila.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.