Examinarea contestaţiei în cadrul procedurii de extrădare internaţională şi evaluarea condiţiilor legale pentru admiterea cererii. Respingerea contastației ca fiind nefondată
- Legea nr. 129/2019: art. 49 alin. (1) lit. b)
- Legea nr. 302/2004: art. 18
- Legea nr. 302/2004: art. 20 alin. (3)
- Legea nr. 302/2004: art. 21 alin. (1) lit. a)
- Legea nr. 302/2004: art. 22 alin. (1)
- Legea nr. 302/2004: art. 32
- Legea nr. 302/2004: art. 36 alin. (2)
- Legea nr. 302/2004: art. 4
- Legea nr. 302/2004: art. 49 alin. (1) lit. b)
- Legea nr. 302/2004: art. 5
- Legea nr. 302/2004: art. 52 alin. (1) lit. c)
- NCP: art. 244 alin. (1)
- NCPP: art. 275 alin. (2)
Prin sentința penală nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.
S-a dispus extrădarea, către S.U.A., a persoanei extrădate A. Florentin, cetățean român , față de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al statului Georgia al Statelor Unite ale Americii la data de 8.11.2022, dată la care a fost pus sub acuzare într-un act de acuzare emis de către un juriu federal, în dosarul penal Statele Unite ale Americii vs. C. și A., nr. x.
S-a menționat că extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.
În baza art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Tribunalului București, secția I Penală, iar în cazul în care, în respectiva cauză se va pronunța o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, după caz.
(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 294 din 11 aprilie 2024)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Analizând contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. Florentin, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, intrat în vigoare la data de 08 mai 2009.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că, Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.
Art. 1 din Tratat instituie obligația părților de a-și extrăda reciproc „persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare”.
Art. 2 alin. (1) din tratat prevede că:
„O infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. (…)”.
În contestația formulată în scris și susținută oral cu ocazia dezbaterilor, criticile invocate de apărare privesc următoarele aspecte:
1. Într-o primă critică s-a menționat că în documentul intitulat „Declarație dată sub jurământ în vederea extrădării lui A.” oferită în fața Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al Statului Georgia, secția Athens, se face referire la o altă persoană, respectiv C., dovezile fiind prezentare în raport cu această persoană și nu cu A. Florentin.
În acest sens, se constată din analiza actelor aflate la dosarul cauzei și, în acord cu prima instanță, că, în cauza aflată pe rolul instanței din S.U.A., persoana extrădabilă A. Florentin a fost pusă sub acuzare împreună cu numitul C., iar, deși, declarația agentului special face referire la dovezile care au stat la baza fiecăruia dintre cele două capete de acuzare împotriva lui C., rechizitoriul întocmit de Tribunalul Districtual din Georgia și mandatul de arestare o privește pe persoana extrădabilă A. Florentin.
Totodată, nu pot fi primite apărările vizând încălcarea dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, determinată de inexistența unor referințe privind împrejurările de loc și de timp în care se presupune că ar fi comis aceste presupuse infracțiuni persoana extrădabilă A. Florentin, deoarece referirile sunt realizate cu privire la prezumtive acțiuni ale domnului C., întrucât situația de fapt expusă îl privește și pe A. Florentin.
Astfel, în documentele înaintate de autoritățile americane se face o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, fiind menționate data și locul săvârșirii lor, calificarea lor juridică și referirile la dispozițiile legale care le sunt aplicabile.
2. Un alt motiv invocat în susținerea contestației este acela că nu este îndeplinită condiția dublei incriminări, având în vedere că, infracțiunea de fraudă prin cablu incriminată în C. pen. din SUA pentru care este cercetată persoana extrădabilă nu are corespondent în dispozițiile art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. român.
Se constată că, prin actul de acuzare, în fapt, s-a reținut că împreună cu cetățeanul român C., persoana extrădabilă A. Florentin a postat pe o rețea de socializare un anunț de vânzare a unui autoturism. Au solicitat și au primit electronic de la persoana vătămată W.S. o sumă de bani (BTC în valoare de 2.000 USD), fără a expedia autoturismul. Persoana vătămată nu a intrat niciodată în posesia autoturismului plătit. Ulterior, au fost identificate zeci de victime din S.U.A., care au fost vătămate ca urmare a schemei de vânzare a unor autoturisme întreprinse de cei doi cetățeni români. În același timp, organele judiciare din SUA au reținut că cetățenii români au transferat/transmis prin intermediul internetului, instrumente monetare în sensul că au convertit în mod fraudulos monedă SUA (USD) în monedă BITCOIN.
Înalta Curte reține că faptele pentru care se solicită extrădarea, pentru a fi cercetată persoana extrădabilă A. Florentin, de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al statului Georgia, se circumscriu infracțiunii de înșelăciune.
În acest sens, se observă că procesul de conversie implică o anumită flexibilitate în cadrul căreia fapta respectivă este examinată prin trimitere la infracțiunile disponibile în legislația românească, aceasta fiind condiția necesară și suficientă pentru aprecierea dublei incriminări, nefiind necesar ca infracțiunile să fie identice în cele două state membre vizate.
Prin urmare, este permisă o abordare flexibilă cu ocazia aprecierii condiției dublei incriminări, atât în ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii, cât și descrierea acesteia.
Potrivit art. 244 alin. (1) din C. pen., înșelăciunea constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
Sub aspectul laturii obiective, înșelăciunea presupune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial injust și dacă s-a produs o pagubă, infracțiunea putând fi săvârșită atât printr-o acțiune, cât și printr-o inacțiune a subiectului activ. Inducerea în eroare a unei persoane presupune existența unei conduite a subiectului activ care are ca efect crearea unei imagini deformate a realității în conștiința subiectului pasiv, premisă ce îl va determina pe acesta din urmă să acționeze într-o manieră păgubitoare față de acesta.
Înalta Curte reține că infracțiunea reținută în sarcina persoanei extrădabile A. Florentin este denumită în C. pen. din SUA „fraudă prin cablu”, însă, din descrierea faptică reiese că faptele acestuia au constat în acte de înșelăciune comise pentru a obține câștiguri personale.
În această ordine de idei, se apreciază ca fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, fapta reținută în sarcina persoanei extrădabile A. Florentin având corespondent în legislația penală română, aceasta realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de 244 alin. (1) și (2) din C. pen.
3. A mai invocat faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare, respectiv dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil.
Astfel, a menționat că în dosarul penal nr. x intitulat „Statele Unite ale Americii vs. C. si A.” s-a întocmit rechizitoriul la data de 08.11.2022, procedura fiind deja în faza de judecată, fără a beneficia de un avocat din oficiu sau ales, fără a i se aduce la cunoștință acuzațiile direct sau prin reprezentant și fără a avea vreo posibilitate de a propune probe în apărare.
Înalta Curte subliniază, în acord cu cele reținute de prima instanță, că așa cum rezultă din reglementarea procedurii de extrădare în Legea nr. 302/2004 (art. 18 și urm.) autoritățile judiciare române învestite cu o astfel de solicitare nu pot să examineze legalitatea mandatului de arestare emis de autoritățile americane și nici oportunitatea măsurilor luate pe parcursul anchetei, incidența motivului obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 trebuind analizată în corelație cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, care vizează fondul acuzației, iar nu prevenția.
Or, motivul pentru care s-a solicitat extrădarea cetățeanului român A. Florentin în S.U.A. este tocmai respectarea dreptului la apărare al acestuia în cadrul procedurii de judecată, demarată prin emiterea rechizitoriului în privința sa.
Referitor, la critica că, prin documentația trimisă acuzațiile formulate sunt descrise într-o manieră generală și lacunară, astfel că i se încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil, Înalta Curte constată că informațiile comunicate de autoritățile americane satisfac aceste exigențe, în cuprinsul rechizitoriului fiind descrise infracțiunile reținute în sarcina persoanei extrădabile, fiind menționate data și locul săvârșirii lor, calificarea lor juridică și referirile la dispozițiile legale care le sunt aplicabile.
4. S-a menționat că este incident motivul de refuz obligatoriu prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că cererea de extrădare este formulată de către autoritățile americane din statul Georgia, fiind cunoscute încălcările drepturilor fundamentale ale omului în mediul penitenciar din acest stat.
Cât privește cazul prevăzut de 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, se reține că acesta implică existența unor motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social.
În cauză, persoana extrădabilă A. Florentin a invocat că este pasibil de a fi supus, în custodia autorităților statale georgiene, unor tratamente inumane si degradante, având în vedere multitudinea de cazuri prezentate atât în mass-media, întrucât este cetățean român, de confesiune creștin-ortodoxă și nu este vorbitor al limbii engleze native fiind astfel plasat în categoria minorităților care este frecvent discriminată, atât de către autoritățile statale americane din statul Georgia, cât și de către celelalte persoane încarcerate, fiind iminentă atât afectarea integrității fizice cât și psihice.
Or, aceste aspecte relevate nu justifică aprecierea că extrădarea este solicitată pentru vreunul dintre criteriile evidențiate la art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, astfel că nu se poate aprecia că situația sa riscă să se agraveze, pentru a fi aplicabil cazul de refuz al extrădării prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. c) din aceeași lege.
5. Referitor la motivul opțional de refuz prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a arătat că este cercetat și în România pentru fapte și împrejurări similare cu cele expuse de către autoritățile americane.
În acest sens, Înalta Curte observă că prima instanță, a dispus, în baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, ca mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării să intre în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării sau la momentul predării temporare.
Căt privește celelalte condiții necesare pentru a se admite cererea de extrădare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite.
Astfel, în analiza condițiilor pentru extrădare prevăzute în Legea nr. 302/2004, republicată și art. 1 – 23 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile extrădării privind pe persoana extrădabilă A. Florentin, respectiv:
– persoana extrădabilă A. Florentin are cetățenia română;
– raportat la dispozițiile art. 3 din Tratatul bilateral este îndeplinită condiția reciprocității prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004;
– între România și Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la București la 10.09.2007, ratificat prin Legea nr. 111/15.05.2008,
– cererea de extrădare și documentația aferentă au fost transmise, prin intermediul Ministerului Justiției, de către autoritățile judiciare americane, în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fiind atașate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română;
– din datele deținute rezultă că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată;
– nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz privind extrădarea, prevăzute în art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004 republicată;
– faptele de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română, fiind incriminate de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (înșelăciunea) și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (spălarea banilor);
– faptele anterior menționate sunt sancționate de legea penală a ambelor state cu pedepse mai mari de 1 an închisoare, fiind, așadar, îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) din Tratat.
În concluzie, instanța de control judiciar constată că, în mod legal și temeinic motivat, prima instanță a constatat ca fiind întrunite condițiile extrădării, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată și în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 și a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. Florentin împotriva deciziei penale nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.