Evaluarea modalităţii de stabilire a cuantumului pedepsei în interiorul intervalului determinat de reţinerea cauzei legale de reducere a pedepsei. Reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă

• Legea nr. 143/2000: art. 2 alin. (2)
• Legea nr. 682/2002: art. 19
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 359 alin. (10)
• NCPP: art. 396 alin. (10)
• NCPP: art. 418
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 12
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin sentința penală nr. 72 din 24.02.2023, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2022, s-au dispus, printre altele, următoarele:

Împotriva sentinței penale nr. 72 din 24.02.2023, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2022, au formulat apel Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Serviciul Teritorial Iași, inculpații B., A., C., D. și E..

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 811/RC din 6 decembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casație declarat de inculpat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că „legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel”. (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

Criticile formulate de inculpatul A. vizează nelegalitatea pedepsei principale stabilite în sarcina sa, de instanța de apel, ca urmare a faptului că, instanța de apel a respins apelul exercitat de Ministerul Public și a admis apelul inculpatului, aplicând acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare, păstrând evaluarea și orientarea primei instanțe dar raportându-se la noile limite de pedeapsă, a redus cuantumul pedepsei aplicate de către prima instanță de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare cu reținerea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin sentința penală nr. 72 din 24.02.2023, pronunțată în dosar nr. x/2022 de Tribunalul Iași, inculpatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare.

Ulterior, prin decizia penală nr. 685 din data de 04 iulie 2023 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins apelul formulat de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Serviciul Teritorial Iași și a fost admis apelul formulat de inculpatul A. s-au reținut în beneficiul inculpatului disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a fost redusă pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 5 (cinci) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, în regim de detenție, menținând pedepsele complementare și accesorii dispuse.

Astfel, se reține că în cauză instanțele au stabilit cu titlu definitiv săvârșirea faptei imputate inculpatului, stabilind pe baza situației de fapt care nu mai poate fi contestată în actuala procedură, că inculpatul A., împreună cu ceilalți coinculpații din cauză în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada februarie 2021 – 28.07.2021, au desfășurat o amplă activitate de trafic de droguri de mare risc – heroină, droguri de mare risc pe care le-au procurat din municipiul București, le-au transportat în municipiul Iași și le-au deținut în vederea comercializării și a consumului personal.

Evaluarea legalității acestei pedepse presupune verificarea aplicării principiului instituit prin art. 418 alin. (1) din C. proc. pen.. În contextul prezentat, Înalta Curte constată că și evaluarea legalității pedepsei rezultante aplicate recurentului în apel este condiționată de verificarea prealabilă a aplicării în cauză a principiului non reformatio in peius.

Constituind un principiu legal care guvernează tratamentul sancționator, principiul non reformatio in peius permite verificarea aplicării lui prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., însă numai în măsura în care a influențat asupra pedepsei concret aplicate.

Principiul non reformatio in peius, reglementat prin dispozițiile art. 418 alin. (1) din C. proc. pen., instituie dreptul părții de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicțional, fără a i se crea o situație mai grea în propria cale de atac.

În cauză, a formulat apel nu doar inculpatul A., ci și parchetul, în defavoarea recurentului inculpat.

Or, cum calea de atac a apelului promovat de procuror a fost în defavoarea recurentului inculpat A. sub aspectul tratamentului sancționator, instanța de apel nu îi putea agrava inculpatului situația în propria cale de atac. Procedând astfel, instanța de apel ar fi încălcat principiul non reformatio in peius când părții i se creează o situație nefavorabilă în propria cale de atac, aspect ce contravine dispozițiilor art. 418 din C. proc. pen.

Or, în conformitate cu prevederile art. 418 alin. (2) C. proc. pen.., numai în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

Prin urmare, evaluarea modalității de stabilire a cuantumului pedepsei în interiorul intervalului determinat de reținerea cauzei legale de reducere a pedepsei, dar prin raportare la noile limite de pedeapsă, instanța de apel a redus cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, cu reținerea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Așadar, pedeapsa aplicată inculpatului A., în cuantum de 3 ani închisoare este o pedeapsă legală, ce se circumscrie limitelor legale, în condițiile în care s-a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 359 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce conduce Înalta Curte la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Pentru considerentele prezentate, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. în recurs în casație nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, în realitatea inculpatul solicitând o reindividualizare a pedepsei, astfel că aceste critic nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., iar pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului este în limite legale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 685 din data de 04 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.