Discursul domnului Dan Andrei Popescu cu ocazia Festivității de decernare a premiilor „Revistei Române de Drept Privat” pentru anul 2023

Dan Andrei Popescu: Doresc să mulțumesc și în numele colegei Alina Oprea pentru încrederea acordată; domnului profesor Liviu Pop, pentru cuvintele domniei-sale. Îmi amintesc că eram student în anul II și eram fascinat de cursurile domnului profesor Liviu Pop. De atunci am început să iubesc dreptul civil, dreptul privat. Mulțumesc, de asemenea, coordonatorilor generali ai Tratatului de drept civil, domnului ministru și profesor Valeriu Stoica și, în egală măsură, colegului profesor Marian Nicolae. Vreau să spun că acest premiu, care ne onorează, ne onorează și prin numele personalității. Chiar dacă n-am cunoscut-o în mod direct, l-am cunoscut pe marele profesor prin scrierile domniei-sale și, în egală măsură, pe fratele domniei-sale, profesorul Aurelian Ionașcu, astfel încât ceea ce vreau să vă spun este că doresc ca anul viitor să apară acel tratat de succesiuni internaționale, în cadrul Tratatului de drept civil, despre care am vorbit, urmat, apoi, de un tratat de drept internațional privat al obligațiilor, tot în cadrul seriei Tratatului avându-i drept coordonatori generali pe profesorii Valeriu Stoica și Marian Nicolae. Mulțumesc și colegului Ionuț Popa pentru cuvintele spuse.  

Dacă ar fi să închei, aș face o confesiune. Ceea ce îmi mai doresc, poate ca lucrare cu care aș dori ca în final să părăsesc scena juridică, pentru că, mă rog, se apropie și o anumită vârstă și toate aceste volume de tratate înseamnă încă un număr consistent de ani, ceea de ce mă simt legat și la care am început deja ușor să lucrez, ar fi un tratat de carte funciară, poate carte funduară, în mai multe tomuri, pornind de la reglementarea actuală, continuând cu procedura de carte funciară, drept comparat, în principal, ca sisteme, dreptul german, austriac, elvețian și maghiar.  

Valeriu Stoica: Știe domnul Marian Nicolae ce vreți să faceți?  

Dan Andrei Popescu: E sigur că această lucrare va fi nu numai de drept comparat și nu numai de procedură de carte funciară, ci vreau să conțină și o teorie generală a cărții funciare, așa cum o simt sau așa cum o doresc eu, pornind și de la ideea că cartea funciară este unul dintre stâlpii siguranței circuitului privat. Vedem astăzi că acte se încheie peste tot, sunt aduse la intabulare unele chiar neautentice sau, de exemplu, certificatul european de moștenitor și cred că e nevoie de mai multă siguranță în circuitul privat. Cred că ar trebui regândit. Citeam în urmă cu o săptămână, pornind de la o speță de uzucapiune pe dreptul austriac, niște studii și cartea unui reputat specialist Ștefan Laday și nu am fost deloc de acord cu conceptul de posesie tabulară, așa cum îl înțelege el. De altfel, Decretul-Lege nr. 115/1938 nu reflectă decât în mică măsură concepția austriacă, nu există o veritabilă distincție între Verpflichtung și Verfügung. De aceea mi-aș dori să gândesc eu și să las timpul să decidă. Ce se va întâmpla nu știu. Pe scurt, am ajuns și eu la concluzia că a fi înseamnă a fi intabulat, restul nu contează.