Discursul doamnei Brândușa Ștefănescu cu ocazia Festivității de decernare a premiilor „Revistei Române de Drept Privat” pentru anul 2023

Anunțarea câștigătorului premiului Octavian Căpățînă este o onoare pe care am putut s-o îndeplinesc – și sper s-o îndeplinesc – numai cu ajutorul logistic al Revistei Române de Drept Privat, fără de care nu aș putea să fiu alături de dumneavoastră. De data aceasta, premiul merge la doamna conferențiar universitar doctor Oana Ghiță, pentru studiul publicat în Revista Română de Drept Privat nr. 1/2023, privind delegarea și substituirea în exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești.

Acest studiu mi-a oferit posibilitatea să mă gândesc mai atent la toate studiile care au apărut și pe care, în timp, le-am onorat cu acest premiu, Octavian Căpățînă. Acestea sunt de două feluri. Au fost unele în care autorii s-au străduit să epateze cititorul sau auditorul și care erau mai ales rezultatul eforturilor de cercetare întreprinse pentru realizarea unei teze de doctorat; erau studii care diseminau aceste rezultate de cercetare, foarte valoroase, de altfel, dar cu această opțiune prin care autorul încerca să convingă auditorul cu privire la gradul de cunoștințe pe care le avea în materii interdisciplinare, pe lângă tema studiului, și cu un limbaj care presupunea un consum foarte mare de hârtie, foarte bune și foarte interesante. Și o a doua categorie de studii, din punctul meu de vedere, mai utile, sunt studiile – din care face parte și cel pe care l-am premiat de data aceasta – care duc la diseminarea rezultatului cercetării autorului, dar cu luarea în considerare a auditorului posibil sau a consumatorului posibil. Acest studiu, pe care l-am evocat, are această calitate: se adresează deopotrivă studentului în drept, dascălului universitar și practicianului, oricare ar fi acesta, dar mai ales practicianului judecător, dacă ne gândim la sugestiile pe care autoarea le-a făcut.

Dacă n-aș fi știut că doamna Oana Ghiță este cadru universitar, aș fi descoperit acest lucru din modul în care a redactat studiul. Acesta este extrem de bine organizat, este foarte sistematizat și are meritul de a pune în valoare nu numai sursele legislative, ci tot ce s-a putut găsi pe marginea acestei problematici alese. Este vorba de jurisprudență, este vorba de studiile care s-au făcut în domeniu, este vorba de sugestiile care s-au formulat – și apreciez în mod deosebit această manieră.

Autoarea reușește inițial să identifice toate sursele legislative, deopotrivă interne și internaționale, și are în vedere convenții adoptate chiar în 1989, convenții care au fost adoptate puțin după ’89 sau acte ale organizațiilor internaționale care au incidență și în ceea ce privește România, pentru că România este parte în aceste organizații internaționale, astăzi, cel puțin. Și, de asemenea, autoarea reușește să identifice și să pună în valoare toate reglementările din dreptul intern: nu numai Codul civil, care a intervenit ulterior, dar și o lege specială – Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Am apreciat în mod deosebit această manieră, autoarea pornind de la principiile fundamentale care guvernează această materie a protecției drepturilor copilului și regretând, dar cu foarte mare discreție, și faptul că s-a abrogat Codul familiei, și faptul că, după atâta vreme de când a intrat în vigoare noul Cod civil, nu a apărut încă o instanță de tutelă. Autoarea face însă critici extrem de elegante, extrem de discrete. Din fericire, nu seamănă cu mine. Eu aș fi tăiat cu o foarfecă cam tot. Dar nu toată lumea e la fel și nu e frumos ce fac eu, recunosc.

Autoarea are și meritul de a analiza, pentru fiecare ipoteză și ipostază în care se găsește copilul, în nevoia de a fi protejat, nu numai sursa legislativă, dar deopotrivă și jurisprudența care s-a înregistrat până acum, jurisprudență nu întotdeauna așa cum trebuie, în sensul că ar fi trebuit să fie practică unificată măcar la instanțele judecătorești, dacă instanță de tutelă încă nu există, din păcate. E adevărat că autoarea găsește modalitatea de a sugera că e bine să se unifice practica, că e bine să se găsească mai degrabă niște modalități ca soluțiile să fie cel puțin apropiate, ca, eventual, în urma divorțului din care au rezultat copii, să se găsească modalitatea ca prin hotărârile judecătorești de divorț să fie soluționată și situația copilului, chiar dacă nu s-a cerut aceasta, pentru că, de fapt, aceasta este obligația. Mi-a plăcut foarte mult această eleganță în prezentarea opiniilor sale.

De asemenea, remarc faptul că a găsit modalitatea de a fructifica într-un aparat critic foarte corect elaborat tot ce s-a scris în literatura română, pentru că este firesc să fie vorba de literatura română în această materie, sigur, pe diferitele ipostaze și ipoteze legate de protecția drepturilor copilului, ocrotirea minorului, mergând de la noțiuni care au fost dobândite, precum familia recompusă – mi-a plăcut și ce a spus despre această familie recompusă și mai ales soluțiile pe care le prefigurează.

Cred că este un studiu care trebuie citit și maniera în care s-a realizat acest studiu trebuie proliferată și la alte studii, măcar din domeniu, pentru că, într-adevăr, materia este destul de tehnicistă, dar e nevoie de decelarea tuturor aspectelor acestei materii, așa, tehnicistă, cum este.

Îndrăznesc, fără a afecta cu nimic valoarea studiului, să sugerez autoarei să fie un pic mai atentă la limbajul pe care îl folosește, mai ales când e vorba de Consiliul Europei și Uniunea Europeană. Consiliul Europei și Uniunea Europeană sunt două structuri total diferite. Consiliul Europei are ca membre mai multe state decât are Uniunea Europeană și deci, când vrem să ne raportăm la actele Consiliului Europei, vorbim de acte europene, și nu de acte comunitare. Cât privește „actele comunitare”, terminologia este utilizată mai ales pentru ceea ce provine din dreptul unional – din păcate, provin foarte multe și foarte multe ciupercării de acte, nu în materia copilului, în materie, în general, de drept așa-numit unional. Sigur, repet, este o sugestie, sugestie care nu afectează cu nimic valoarea studiului.

Felicit sincer pe autoare. Sper să mai citesc lucrări scrise de această autoare și îi urez succes în tot ce face, mai ales în promovarea și în alte grade didactice. Felicitări!