Determinarea instanței competente în încuviințarea executării silite formulate împotriva unei instanțe judecătorești. Efectele alegerii creditorului în cadrul competenței teritoriale facultative

• NCPC: art. 127 alin. (2)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135
• NCPC: art. 446
• NCPC: art. 483 alin. (1)
• NCPC: art. 508 alin. (4)
• NCPC: art. 634 alin. (1) pct. 6
• NCPC: art. 651 alin. (1)
• NCPC: art. 666

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 21 februarie 2024, creditorul, prin intermediul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești A., a solicitat încuviințarea executării silite asupra debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția Civilă în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/2021 pronunțată la data de 16.11.2021 de Curtea de Apel Ploiești, secția I Civilă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1293 din 15 mai 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 4775/2021 pronunțată la data de 16.11.2021 de Curtea de Apel Ploiești în același dosar, formulată petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A., la cererea creditorului B..

Conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Slatina a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care calitatea de debitori aparține Curții de Apel București și Tribunalului București.

Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din același Cod, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În raport de particularitatea speței, determinată de calitatea debitorilor, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2)¹ C. proc. civ., potrivit cărora (2) în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea; (2¹) dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În această situație, Înalta Curte observă că, în mod greșit, Judecătoria Sectorului 4 București și-a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită reținând aplicabilitatea dispozițiilor legale precitate și calitatea de debitoare a Curții de Apel București, instanță superioară Judecătoriei Sectorului 4 București, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparțialitatea obiectivă a instanței este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu și a instanței de judecată.

Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)^1 C. proc. civ., reglementează o competență facultativă pentru situația în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) sau instanța de judecată sunt părți pârâte în litigiu. În ipoteza acestor texte de lege legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece pricina sau împotriva instanței competente sau unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripția căreia se află instanța care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul oferit de lege.

Sintagma „cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanței de judecată, în spectrul acestora fiind incluse și cererile de încuviințare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În prezenta cauză, creditorul B. nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2)^1 C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Sectorului 4 București, instanța de la sediul debitoarei Curtea de Apel București, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competența teritorială în favoarea acestei instanțe.

În această situație nu putea să opereze prorogarea de competență, reglementată de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., și nici instanța nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voința creditorului, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Sectorului 4 București, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.