Determinarea competenței teritoriale în cadrul unui litigiu privind recalcularea drepturilor salariale aferente concediului de odihnă și acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, ca urmare a unui conflict negativ de competență între instanțele sesizate
- C. Muncii: art. 232
- C. muncii: art. 266
- C. muncii: art. 269 alin. (2)
- C. muncii: art. 275
- NCPC: art. 127 alin. (1)
- NCPC: art. 133 pct. 2
- NCPC: art. 135 alin. (1)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – secția I Civilă, la 25.04.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., în contradictoriu cu pârâtele Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat instanței:
1. recalcularea indemnizației pentru concediul de odihnă cu luarea în calcul a indemnizației de hrană pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare, pentru viitor;
2. obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la plata către reclamanți a diferențelor dintre sumele de bani reprezentând indemnizația de concediu încasată și cea cuvenită după recalcularea prin includerea în calculul indemnizației de concediu a indemnizației de hrană, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare, pentru viitor;
3. obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la plata către reclamanți a despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, constând în diferențele dintre sumele de bani reprezentând indemnizația de concediu încasată și cea cuvenită după recalcularea prin includerea în calculul indemnizației de concediu a indemnizației de hrană, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare, pentru viitor, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;
4. actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior;
5. obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 331 din 13 februarie 2024)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Gorj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Iași și Tribunalul Gorj – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că reclamanta este magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și a ales să învestească Tribunalul Iași cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâtă fiind Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de angajator.
Potrivit dispozițiilor art. 232 din Codul Muncii, procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că la data introducerii acțiunii colective – 25.04.2023, din care a fost disjunsă prezenta cauză, legea specială care reglementa soluționarea soluționarea conflictelor colective și individuale de muncă – Legea dialogului social nr. 62/2011 – era abrogată, fiind înlocuită de noua Lege a dialogului social nr. 367/2022, care a intrat în vigoare în data de 25.12.2022. Această nouă lege a dialogului social nu mai reglementează soluționarea conflictelor individuale de muncă, stabilind exclusiv procedura de rezolvare a conflictelor colective de muncă.
Prin urmare, neexistând o lege specială în raport cu Codul Muncii care să reglementeze soluționarea conflictelor individuale de muncă, rezultă că litigiile de muncă se soluționează în baza prevederilor Codului Muncii (Titlul XII, Jurisdicția muncii, art. 266 – art. 275) și ale C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, forma în vigoare la data sesizării instanței, „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul”.
În ceea ce privește dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanțele aflate în conflict, Înalta Curte reține că, deși, aparent, calitatea părților ar atrage incidența acestor prevederi, în realitate, nu ne aflăm în niciuna dintre ipotezele prevăzute de acest articol, întrucât, competența de soluționare a cauzei nu revine, nici în fond și nici în căile de atac, instanței la care reclamanta își desfășoară activitatea – Înalta Curte de Casație și Justiție, ca parte pârâtă, neavând, așadar, competență în soluționarea unui astfel de litigiu.
Rațiunea dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca litigiul să nu ajungă să fie soluționat, nici în primă instanță și nici în căile de atac, de o instanță la care funcționează reclamantul judecător/procuror/asistent judiciar/grefier. Or, prin ipoteză, litigiul de muncă cu care reclamanta, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție, a sesizat tribunalul ca primă instanță poate avea doar două stadii procesuale, respectiv: judecata în primă instanță, la tribunal, și judecata în apel, la curtea de apel, calea de atac a recursului fiind, în mod expres, exclusă de legiuitor de la exercitare.
Nefiind, așadar, incidente dispozițiile speciale precitate, se reține că sunt aplicabile prevederile din Codul Muncii indicate supra, conform cărora competența teritorială în cazul conflictelor de muncă aparține instanței/tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.
Întrucât nu există la dosar date privitoare la o anumită reședință a reclamantei care are domiciliul în localitatea Crasna, județul Gorj, în raza teritorială a Tribunalului Gorj, se impune a se reține că revine acestui tribunal competența de soluționare a cauzei în primă instanță.
Totodată, instanța supremă notează că, în mod greșit Tribunalul Gorj a reținut calitatea de pârât a acestei instanțe, întrucât din cuprinsul acțiunii colective se deduce că reclamanții au înțeles să cheme în judecată propriul angajator, Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind stabilit, astfel, cadrul procesual.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Sursa informației: www.scj.ro.