Determinarea competenței într-un litigiu de muncă având ca obiect drepturi salariale ale personalului auxiliar din instanțele judecătorești. Incidența competenței alternative în acțiunile formulate împotriva instanțelor judecătorești

• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată, la data de 21.03.2022, pe rolul Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. au chemat în judecată pârâții Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în funcție de responsabilitățile fiecărui pârât: l. Obligarea Curții de Apel Pitești, la reîncadrarea acestora și recalcularea salariului de bază și a celorlalte drepturi bănești aferente prin valorificarea majorării de 10 % prevăzută de art. 17 alin. (5) din Anexa V – Justiție și Curtea Constituțională, Capitolul VIII, Secțiunea a-4-a din Legea nr. 153 2017 la salariul de bază prevăzut la Capitolul II al Anexei V – Justiție și Curtea Constituțională din Legea nr. 153 2017. luând în considerare prevederile Deciziei CCR nr. 794/15.12.2016. până la nivelul salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., în raport de funcția, vechimea în muncă, vechimea în funcție și nivelul studiilor pentru fiecare dintre noi, începând cu data de 01.01. 2018 și în continuare, pentru viitor: 2. Obligarea Curții de Apel Pitești, prin ordonatorul de credite – Președintele Curții de Apel Pitești la emiterea deciziilor de reîncadrare pe funcții cu luarea în considerare a noilor salarii de bază majorate prin valorificarea procentului de 10%: 3. Obligarea pârâților la repararea prejudiciului produs prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea acestora la calcularea, plata și alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună până la recunoașterea efectivă a dreptului, reprezentând diferențele dintre venitul la care sunt îndreptățiți prin valorificarea procentului de 10% și venitul încasat efectiv, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, ambele calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății lor efective; 4. Obligarea Ministerului Justiției la asigurarea finanțării sumelor necesare majorării salariilor de bază și repararea prejudiciului produs.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 491 din 5 martie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă declanșat de către reclamanți, care au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Câmpulung, și s-au adresat Tribunalului Dâmbovița, împrejurare ce impune verificarea incidenței vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere din art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât cauza dedusă judecății nu este de competența judecătoriei la care reclamanții își desfășoară activitatea și nici nu există o instanță inferioară acesteia, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile prevederile legale examinate mai sus.

Pe de altă parte, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., „În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”, iar potrivit alin. (2^1), aceste dispoziții, împreună cu cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În speță, Tribunalul Argeș are calitatea de pârât, împrejurare care atrage incidența art. 127 alin. (2^1) C. proc. civ., iar utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului „poate” relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Reclamanții au înțeles să se îndrepte în fața unei asemenea instanțe, și au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Dâmbovița.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanții și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea cererii de chemare în judecată.

În acest condiții, față de considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Sursa informației: www.scj.ro.