Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 16/2016 (comunicat): Dispoziții ale Codului muncii, ale Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

Potrivit comunicatului de presă publicat pe site-ul ÎCCJ (www.scj.ro), în ședința din 26 septembrie 2016, Înalta Curte s-a reunit pentru a soluționa un recurs în interesul legii în materie civilă.

Art. 1, art. 231 și art. 278 alin. (2) din Codul muncii

Art. 1

„(1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.

(2) Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii”.

Art. 231

„Prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă”.

Art. 278 alin. (2)

„(2) Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective”.

Art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali

„Aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin”.

Art. 2 „Semnificația unor termeni”) alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

„(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(…)

f) contencios administrativ – activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;”.

Art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici

„Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.