Data de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals. Deciderea încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi înlaturarea consecințelor condamnărilor pentru aceste fapte

• Constituția României: art. 1 alin. (3) şi 5)
• Constituţia României: art. 147
• Constituția României: art. 15 alin. (2)
• NCP: art. 153
• NCP: art. 154
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 3
• NCP: art. 321 alin. (1)
• NCP: art. 323
• NCP: art. 35
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. e)-j)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 396 alin. (6)
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 8
• NCPP: art. 447
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin Sentința penală nr. 225 din 04.12.2020 pronunțată de Judecătoria Năsăud, în Dosarul nr. x/2017, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. e) raportat la lit. b) și c) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile săvârșite sunt concurente, au fost contopite pedepsele stabilite pentru acestea și s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare, la care a fost adăugată o treime din suma celorlalte pedepse cu închisoarea, respectiv 1 an și 7 luni închisoare (1/3 din 57 luni), la care s-a adăugat pedeapsa cea mai grea a amenzi de 3.000 RON, căreia i s-a adunat 1/3 din pedeapsa amenzi penale de 2.700 RON, respectiv de 900 RON, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni, în regim de detenție, la care s-a adăugat pedeapsa amenzii de 3.900 RON.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 85/RC din 2 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în casație ce a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) – j) din C. proc. pen. (lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiții prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; intervenirea amnistiei sau prescripției, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; retragerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenirea împăcării ori încheierea unui acord de mediere în condițiile legii; existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege; existența autorității de lucru judecat; intervenirea unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se greșit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susținut, în esență, că instanța de apel a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A..

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condițiile pronunțării Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

La momentul adoptării și intrării în vigoare a C. pen. al României, 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”.

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: „Soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională”.

Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea”.

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară Deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

Pentru a pronunța această soluție instanța de contencios constituțional a reținut că: „72. Așa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

73. În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

74. Curtea constată că o astfel de consecință este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligațiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale și a pasivității sale, chiar și în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenției legislative. De asemenea, Curtea subliniază că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale. Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale.

75. În acest context, Curtea constată că situația creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum și supremația Constituției. Aceasta, deoarece prevalența Constituției asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremației Legii fundamentale este însăși Curtea Constituțională, prin deciziile pe care le pronunță, astfel că neglijarea constatărilor și dispozițiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituționale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în același sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în M. Of. nr. 519/26.05.2022).

76. Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea”, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate”.

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că:

„Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.”.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, soluționând contestația în anulare declarată de contestatorul -condamnat A. în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a decis că încetează procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1; fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. uz de fals, prevăzută de art. 323 teza I din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. uz de fals, prevăzută de art. 323 teza I din C. pen. ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale și au fost înlăturate consecințele condamnărilor pentru aceste fapte, respectiv: pedepsele principale de 1 an 1 lună închisoare; 1 an închisoare, amenda penală de 3.000 RON și amenda penală de 2.700 RON.

În acest sens, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a constat, pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., comisă la data de 01.04.2015, că termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv din data de 01.04.2015 și acesta este de 5 ani, conform art. 154 lit. d) din C. pen., împlinindu-se la 31.05.2020 după adăugarea celor 60 de zile în care cursul termenului de prescripție a fost suspendat pe durata stării de urgență în baza Decretelor prezidențiale nr. 195/16.03.2020 și nr. 240/14.04.2020, anterior pronunțării Deciziei Curții, în anul 2021.

Pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 323 teza I din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale din 10.07.2014 și 5.08.2014), potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, dar pentru că în speță fapta are caracter continuat, termenul de prescripție curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni, respectiv din data de 05.08.2014, împlinindu-se la 05.08.2019, anterior pronunțării Deciziei Curții, în anul 2021.

Pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 323, teza I din C. pen. comisă la data de 01.04.2015, termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv din data de 01.04.2015 și acesta este de 5 ani, conform art. 154 lit. d) din C. pen., împlinindu-se la 31.05.2020 după adăugarea celor 60 de zile în care cursul termenului de prescripție a fost suspendat pe durata stării de urgență în baza Decretelor prezidențiale nr. 195/16.03.2020 și nr. 240/14.04.2020, anterior pronunțării Deciziei Curții, în anul 2021.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1048/A din 17 august 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul – condamnat A..

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.