Critici privind nelegalitatea pedepsei principale stabilite în sarcina inculpatului, cu argumentarea că pedeapsa la care a fost condamnat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de migranţi este în alte limite decât cele prevăzute de lege. Respingerea recursului ca fiind nefondat

• C. fiscal: art. 452 alin. (1) lit. h)
• Legea nr. 187/2012: art. 3 alin. (2)
• Legea nr. 86/2006: art. 270 alin. (3)
• NCP: art. 263 alin. (1)
• NCP: art. 4
• NCP: art. 41 alin. (1)
• NCP: art. 42 alin. (1) lit. a)
• NCP: art. 43 alin. (5)
• NCP: art. 48
• NCP: art. 65 alin. (1)
• NCP: art. 66 alin. (1) lit. a) şi b)
• NCP: art. 67 alin. (1)
• NCP: art. 68 alin. (1) lit. c)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 375 alin. (1)
• NCPP: art. 396 alin. (10)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 12
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1
• NCPP: art. 595 alin. (1)

Prin sentința penală nr. 259/P.I. din 30 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Timiș, printre altele, s-au dispus următoarele:

Prin încheierea din data de 06 iunie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Timiș, în temeiul art. 279 C. proc. pen., a fost admisă sesizarea formulată de avocat ales pentru inculpații B., C., C. privind înlăturarea omisiune vădită din dispozitivul sentinței penale nr. 259/PI din 30 mai 2022 a Tribunalului Timiș dată în același dosar.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 168/RC din 7 martie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii. Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că „legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel”. (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

Criticile formulate de inculpatul A. vizează nelegalitatea pedepsei principale stabilite în sarcina sa, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa la care a fost condamnat pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de migranți este în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât s-a reținut greșit starea de recidivă, în raport de o condamnare pentru o infracțiune dezincriminată.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/04.05.2017 a Curții de Apel Cluj, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Ulterior, prin sentința penală nr. 259/P.I. din data de 30 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Timiș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1019/A din 27 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală (atacată în cauză cu recurs în casație), a fost condamnat inculpatul A., la 2 ani închisoare – pentru săvârșirea complicității la trafic de migranți în stare de recidivă postexecutorie, prev. și ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 263 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 263 alin. (2) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-au aplicat inculpatului A. pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

Conform celor ce preced, criticile recurentului au în vedere încălcarea limitelor pedepsei prevăzute de lege ca urmare a reținerii greșite, susține apărarea, a stării de recidivă post executorie, în raport de dezincriminarea faptei care a fost reținută ca prin termen al pluralității. Deoarece efectele pluralității de infracțiuni se produc asupra pedepsei stabilite, iar în cazul de față, conform art. 41 alin. (5) C. pen., ca urmare a recidivei post executorii, sunt agravate limitele sancțiuni (limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate), o eventuală lipsă a pluralității de infracțiuni permite analiza sancțiunii conform cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. (pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege)

Conform art. 42 alin. (1) lit. a) C. pen. la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la: a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală (…). Apărarea susține că a fost dezincriminată infracțiunea din art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 care a reprezentat primul termen al recidivei postexecutorii.

Apărarea este nefondată, făcându-se confuzie între abrogarea unui text de lege care prevede o incriminare și dezincriminarea unei infracțiuni. În cazul declarării ca neconstituțional a unui text de lege care cuprinde o incriminare, la fel ca în cazul ieșirii din vigoare a legilor penale, printr-o lege nouă care abrogă expres sau nu mai prevede ca infracțiune fapta incriminată prin acea dispoziție, se pune problema naturii soluției: de dezincriminare a faptei sau doar de abrogare a textului de lege.

Abrogarea unui text de lege nu echivalează cu dezincriminarea faptei, deoarece, în cazul abrogării, norma este preluată într-o altă lege sau, dimpotrivă, incriminarea există și într-o altă lege. Instanța de fond și cea de apel au evaluat corect efectele deciziei CCR constatând că nu sunt întrunite condițiile art. 42 alin. (1) lit. a) C. pen.

Instanța de apel, având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a constatat că faptele inculpatului sunt incriminate de legiuitor și potrivit art. 452 alin. (1) lit. h) și 2 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal – în vigoare la data săvârșirii infracțiunii ce sancționează penal deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete. Altfel, chiar dacă infracțiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost declarată neconstituțională, ieșind din fondul activ legislativ o perioadă scurtă de timp, s-a apreciat că faptele inculpatului și-au păstrat conotația infracțională chiar și în această perioadă de vid legislativ, fiind incriminate prin norma anterior menționată din Codul fiscal. Ca atare, instanța de apel a constatat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat anterior nu este dezincriminată.

În plus, ulterior pronunțării deciziei din apel prin sentința penală nr. 720 din 15 decembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul dispozițiilor art. 595 alin. (1) C. proc. pen. și art. 4 C. pen., s-a respins cererea formulată de A., privind intervenirea unei legi penale noi, împotriva sentinței penale nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/A/04.05.2017 a Curții de apel Cluj în dosar penal nr. x/2016.

Judecătoria Sighetu Marmației a avut în vedere la soluționarea contestației Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale a României, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și Decizia nr. 17/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii și a reținut că, din coroborarea celor două decizii, în măsura în care realizarea uneia dintre acțiunile enumerate la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 vizează cel puțin 10.000 țigarete, sunt incidente dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, apreciind, așadar, că nu a intervenit dezincriminarea activității desfășurate în concret de către A., conduita acestuia regăsindu-se în continuare în sfera ilicitului penal.

Așadar, criticile recurentului inculpat A. privind aplicarea unui regim sancționator eronat în prezentul dosar în care a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la trafic de migranți în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 263 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen., sunt nefondate.

Înalta Curte constată că, față de modificările legislative, instanța de apel a reținut în mod corect starea de recidivă postexecutorie în raport de infracțiunea de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/04.05.2017 a Curții de Apel Cluj, având în vedere că nu a intervenit dezincriminarea activității desfășurate de A., conduita acestuia regăsindu-se în continuare în sfera ilicitului penal, fiind prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) și 2 lit. b) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal. În același sens a fost și soluția pronunțată cu privire la cererea formulată de condamnat în temeiul art. 595 alin. (1) C. proc. pen. și art. 4 C. pen. (sentința penală nr. 720 din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Sighetu Marmației).

Prin urmare, pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la trafic de migranți se circumscrie limitelor legale, în condițiile în care s-a făcut și aplicabilitatea prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/A din data de 27 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2022.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, parțial, în cuantum de 170 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, potrivit . 275 alin. (6) din C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.