Criticarea faptului că instanţa de recurs în casaţie nu a dispus reţinerea cauzei de reducere a pedepsei şi nu a procedat la schimbarea de încadrare juridică a faptei. Respingerea contestației la executare ca fiind nefondată

• Legea nr. 302/2004: art. 166 alin. (6)
• Legea nr. 682/2002: art. 19
• NCP: art. 292 alin. (1)
• NCP: art. 308
• NCP: art. 38
• NCP: art. 41 alin. (1)
• NCP: art. 43 alin. (1)
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. c)
• NCPP: art. 396 alin. (2)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 12
• NCPP: art. 598

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, analiza de legalitate nefiind însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate, ca atare, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 461 din 20 iunie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, „instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții:

a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9); […]”

În acest context, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 804 din data de 17.07.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

Prin decizia penală nr. 685/A din data de 03.06.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 804 din data de 17.07.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond, cu privire la inculpatul A., s-a dispus:

În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

În temeiul art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 10 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală de 3 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (1), (2) C. pen., s-a adăugat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare la restul rămas neexecutat de 346 zile, dispunându-se ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 3 ani, 10 luni și 346 zile de închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei penale nr. 685/A din data de 03.06.2022, a formulat recurs în casație inculpatul A., iar prin decizia penală nr. 69/RC din data de 31.01.2023 pronunțată de Înalta Curte, s-a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 685/A din data de 03 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2017.

În cuprinsul deciziei penale atacate, evaluând cauza din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., „inculpatului i s-au aplicat pedepse în alte limite”, Înalta Curte a constatat că pedepsele stabilite în sarcina inculpatului A., pentru fiecare dintre fapte, dar și pedeapsa rezultantă aplicată, sunt în limite legale, sub aspectului cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, apreciind că aspectele referitoare la încadrarea juridică a faptei, și respectiv reținerea sau nereținerea unei cauze legale de reducere, în speță art. 19 din Legea nr. 682/2002, nu pot fi analizate de instanța de recurs în casație.

În acest context, analizând contestația la executare ce face obiectul cauzei de față prin prisma considerațiilor anterior expuse, Înalta Curte notează că, prin cererea formulată, contestatorul condamnat a criticat, în fapt, împrejurarea că instanța de recurs în casație nu a dispus reținerea cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 și nu a procedat la schimbarea de încadrare juridică a faptei prin reținerea art. 308 C. pen., ambele aspecte având ca efect reducerea limitelor de pedeapsă și implicit a pedepsei stabilite și aplicate de instanța de apel.

Or, în raport de considerentele deciziei penale atacate, Înalta Curte reține că aspectele invocate de contestatorul condamnat prin cererea formulată, au fost tranșate cu prilejul soluționării cauzei având ca obiect recurs în casație promovat împotriva deciziei penale nr. 685/A din data de 03 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2017 și de asemenea, că nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile limitative prevăzute de lege pentru a fi examinate în cadrul contestației la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută – caz de contestație la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat în cauză de către contestator, trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăși valabilitatea acesteia în privința soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat.

Astfel cum rezultă din însăși reglementarea legală a instituției juridice a contestației la executare, aceasta este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea acesteia, care poate fi formulat în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fără însă a putea fi analizate sau reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept, cu reglementare distinctă.

Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a dobândit autoritate de lucru judecat, astfel cum solicită în realitate contestatorul.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 69/RC din data de 31 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.