Criterii de atribuire a contractelor de achiziţie publică. Factori de evaluare sustenabili

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

7.10.5.7. Verificarea îndeplinirii criteriilor de calificare și selecție

Autoritatea contractantă poate solicita candidaților/ofertanților să depună toate sau o parte dintre documentele justificative ca dovadă a informațiilor cuprinse în DUAE, în orice moment pe durata desfășurării unei proceduri de atribuire, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura desfășurarea corespunzătoare a procedurii. Documentele solicitate vor trebui depuse de către candidați/ofertanți, sub sancțiunea excluderii, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării din partea autorității contractante, cu posibilitatea de prelungire cu maximum 5 zile lucrătoare, la solicitarea motivată a candidatului/ofertantului respectiv.

Înainte de atribuirea contractului de achiziție publică/acordului‑cadru, cu excepția situației contractelor subsecvente atribuite în executarea unui acord‑cadru, autoritatea contractantă, în termen de o zi lucrătoare de la momentul stabilirii ofertantului clasat pe primul loc după aplicarea criteriului de atribuire, respectiv în termen de o zi lucrătoare de la emiterea avizului conform, în situația în care documentația este supusă controlului ex‑ante conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2017 privind funcția de control ex‑ante al proce­sului de atribuire a contractelor/acordurilor‑cadru de achiziție publică, a contractelor/acor­durilor‑cadru sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, aprobată prin Legea nr. 186/2018, cu modificările și completările ulterioare, solicită acestuia să prezinte documente justificative actualizate prin care să demonstreze îndeplinirea tuturor criteriilor de calificare și selecție, în conformitate cu informațiile cuprinse în DUAE, cu excepția procedurilor desfășurate în mai multe etape, când documentele justificative sunt solicitate înainte de transmiterea invitațiilor pentru etapa a doua către candidații selectați, acordând ofertantului/candidatului un termen de până la 7 zile lucrătoare pentru a răspunde la soli­citarea de clarificare, sub sancțiunea respingerii ofertei ca inacceptabilă. Acest termen poate fi prelungit la solicitarea justificată a ofertantului/candidatului, cu cel mult 3 zile lucrătoare.

Autoritatea contractantă poate invita candidații/ofertanții să completeze sau să clarifice documentele anterior menționate.

Prin excepție, operatorii economici nu sunt obligați să prezinte documente justificative sau alte probe în sprijinul informațiilor declarate în DUAE în cazul și în măsura în care autoritatea contractantă are posibilitatea de a obține certificatele sau informațiile relevante în mod direct, prin accesarea unei baze de date naționale din orice stat membru, disponibile în mod gratuit, cum ar fi un registru național al achizițiilor publice, un dosar virtual al societăților, un sistem electronic de stocare a documentelor sau un sistem de preselecție.

De asemenea, operatorii economici nu sunt obligați să prezinte documente justificative în sprijinul informațiilor declarate în DUAE în cazul în care autoritatea contractantă care a atribuit contractul de achiziție publică sau a încheiat acordul‑cadru este deja în posesia documentelor respective.

» 7.11. Criteriile de atribuire

7.11.1. Cadru normativ unional și național

Criteriile de atribuire sunt reglementate, la nivel unional, de art. 67 și 68 din Directiva
nr. 2014/24, iar la nivel național de art. 187‑191 din Legea nr. 98/2016, respectiv art. 32‑34 din Anexa la HG nr. 395/2016.

7.11.2. Aspecte generale

Scopul directivei actuale privind achizițiile publice este unul dublu. Pe de o parte se urmărește asigurarea faptului că fondurile publice sunt utilizate în mod eficient pentru a se obține cele mai bune rezultate posibile în materie de achiziții în ceea ce privește raportul calitate‑preț. Pe de altă parte, se urmărește asigurarea pentru autoritățile contractante opor­tunități mai bune de a utiliza achizițiile publice pentru atingerea unor obiective precum: protecția mediului, o eficiență mai mare a resurselor și a energiei, inclusiv combaterea schimbărilor climatice promovarea inovării, ocuparea forței de muncă și incluziunea socială. Aceste dublu scop al Directivei 2014/24/EU este realizat și prin intermediul criteriului de atribuire, respectiv a factorilor de evaluare stabiliți de autoritatea contractantă în fiecare procedură de atribuire în parte.^[1]

Fără a aduce atingere dispozițiilor legale sau administrative privind prețul anumitor produse ori remunerarea anumitor servicii, autoritatea contractantă atribuie contractul de achiziție publică/acordul‑cadru ofertantului care a depus oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

În acest sens, autoritatea contractantă stabilește oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic pe baza criteriului de atribuire și a factorilor de evaluare prevăzuți în documentele achiziției.

Criteriul de atribuire se aplică doar ofertelor admisibile în optica determinării clasa­men­tului acestora.

Pentru determinarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, auto­ritatea contractantă are dreptul de a aplica unul dintre următoarele criterii de atribuire:

a) cel mai bun raport calitate‑preț;

b) cel mai bun raport calitate‑cost;

c) costul cel mai scăzut;

d) prețul cel mai scăzut.

Observăm că autoritatea contractantă poate opta nu doar pentru criterii de atribuire exclusiv economice, ci și calitative.

În cazul în care, în cadrul unei proceduri se atribuie mai multe loturi, autoritatea contractantă poate stabili criterii de atribuire separate și diferite pentru fiecare lot în parte. Având în vedere faptul că în cazul organizării unei proceduri de atribuire pe loturi, autoritatea contractantă urmărește încheierea de contracte individuale de achiziție publică pentru fiecare lot în parte, modul de stabilire a criteriului de atribuire se raportează la valoarea estimată a fiecărui lot și nu la valoarea întregii proceduri de atribuire.^[2]

Astfel cum s‑a evidențiat în jurisprudența CJUE, criteriul de atribuire și dacă este cazul factorii de evaluare trebuie să fie stabiliți în mod clar,^[3] complet, de la începutul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică^[4], neputând fi modificați pe parcursul derulării procedurii.

Principiile egalității, nediscriminării și transparenței se aplică în mod corespunzător criteriilor de atribuire, care sunt și condițiile esențiale ale unui contract de achiziții publice întrucât vor fi decisive în alegerea ofertei care va fi reținută dintre cele care corespund cerințelor exprimate de autoritatea contractantă în cadrul specificațiilor tehnice.^[5]

În situația în care autoritățile contractante nu utilizează, drept unic criteriu de atribuire, prețul cel mai scăzut, ci apelează la diverse criterii(factori de evaluare) pentru a atribui contractul către oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, respectivele autorități au obligația de a prezenta acele criterii(factori de evaluare) în anunțul de participare sau în caietul de sarcini.^[6]

O autoritate contractantă nu ar putea aplica reguli de ponderare sau subcriterii ale criteriilor de atribuire pe care nu le‑a adus în prealabil la cunoștința ofertanților.^[7]

O modificare a ponderii factorilor de evaluare, care intervine după o etapă în cursul căreia ofertele au fost examinate pentru prima dată, ar însemna să se modifice criteriile în baza cărora a fost efectuată prima examinare. Un astfel de comportament nu respectă principiul egalității de tratament și principiul nediscriminării. De asemenea, Curtea a precizat că, pentru a reține, în speță, o încălcare a principiului egalității de tratament, nu este necesar să se demonstreze că modificarea ponderii relative a avut un efect discriminatoriu față de vreunul dintre ofertanți.^[8]

Criteriile pentru stabilirea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic trebuie să satisfacă exigențele normelor de procedură ale Directivei privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii, în special cu normele privind publicitatea, pe care aceasta le conține. Rezultă că, criteriul de atribuire și, dacă este cazul, factorii de evaluare trebuie să fie menționați în mod expres în caietul de sarcini sau în anunțul de participare, dacă este posibil în ordinea descrescătoare a importanței care le este atribuită, pentru ca operatorii să aibă posibilitatea să afle de existența și sfera lor de aplicare.^[9]

În cazul anulării de către autoritatea contractantă a unei decizii referitoare la un criteriu de atribuire, ea nu poate, fără a încălca principiile egalității de tratament și transparenței, să continue în mod valabil procedura de atribuire a contractului de achiziții publice făcând abstracție de criteriul respectiv, întrucât aceasta ar echivala cu modificarea criteriilor aplicabile procedurii în discuție.^[10]

7.11.3. Cel mai bun raport calitate‑preț/ Cel mai bun raport calitate‑cost

În prezent, achizițiile publice nu mai presupun doar cumpărarea celor mai ieftine posibil lucrări, produse sau servicii, ci se pune accent pe atribuirea unor achiziții publice sustenabile, în care nevoile autorităților contractante sunt satisfăcute într‑un mod care reflectă cel mai bun raport calitate preț/cost și care permite luarea în considerare și a altor avantaje, dincolo de economii făcute de autoritatea contractantă la momentul atribuirii contractului de achiziție publică.^[11]

Astfel, achizițiile publice durabile, sustenabile presupun cumpărarea de produse, lucrări și servicii conștientizând importanța aspectelor de mediu, sociale și economice.^[12]

Cel mai bun raport calitate‑preț/cel mai bun raport calitate‑cost sunt deopotrivă criterii cantitative și calitative de atribuire a contractelor de achiziție publică.

În ce privește sfera de aplicare a criteriilor de atribuire cel mai bun raport calitate‑preț/cel mai bun raport calitate‑cost, se observă că nu există restricții de aplicare. În consecință, cel mai bun raport calitate‑preț/cel mai bun raport calitate‑cost poate fi aplicat indiferent dacă valoarea estimată a contractului de achiziție publică/acordului‑cadru este egală sau depă­șește valorile prag prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 98/2016, sau dimpotrivă valoarea estimată este mai mică decât valorile prag.

Mai mult, cel mai bun raport calitate‑preț/cel mai bun raport calitate‑cost se aplică în mod exclusiv în cazul categoriilor de contracte de achiziție publică/acorduri‑cadru de lucrări sau de servicii care au ca obiect servicii intelectuale, contractelor de achiziție publică/acor­duri‑cadru de proiectare și execuție sau de servicii care sunt aferente proiectelor de infrastructură de transport transeuropene, așa cum sunt definite în prezenta lege, și drumuri județene; anumitor categorii de contracte de achiziție publică/acorduri‑cadru de produse care au impact asupra mediului, pe durata întregului ciclu de viață, cu excepția situația în care autoritatea contractantă aplică procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare prevăzută la art. 104 alin. 1 lit. b din Legea nr. 98/2016.

În cazul în care criteriul utilizat este criteriul „cel mai bun raport calitate‑preț” sau „cel mai bun raport calitate‑cost, stabilirea ofertei câștigătoare se realizează prin aplicarea unui sistem de factori de evaluare pentru care se stabilesc ponderi relative sau un algoritm specific de calcul.

Cel mai bun raport calitate‑preț/calitate‑cost se determină pe baza unor factori de eva­luare care includ aspecte calitative, de mediu și/sau sociale, în legătură cu obiectul contractului de achiziție publică/acordului‑cadru.

Luarea în considerare a factorilor de evaluare care includ aspecte sociale a fost posibilă datorită jurisprudenței CJUE, începând cu hotărârea pronunțată în C‑225/00, Comisia v. Franța. Astfel, CJUE a statuat că atât timp cât respectarea tuturor principiilor specifice aplicabile achizițiilor publice, în special principiul nediscriminării, este asigurată, un factor de evaluare ce vizează aspecte sociale, precum constând în angajarea categoriei defavorizate a șomerilor, nu ridică o problemă ca atare.^[13]

Factorii de evaluare ce vizează aspecte sociale pot transmite un mesaj puternic pieței cu privire la importanța acestor aspecte ale contractului. Câteva exemple de factori de evaluare ce vizează aspecte sociale sunt următoarele:

‑ Metodologia pentru asigurarea incluziunii sociale în furnizarea serviciului. Ofertanții trebuie să prezinte un plan detaliat pentru a avea un impact asupra fiecăruia dintre grupurile‑țintă specificate în documentele achiziției.

‑ Numărul și calitatea uceniciilor/oportunităților de formare create în cadrul executării contractului. Ofertanții trebuie să detalieze abordarea lor în ceea ce privește recrutarea și formarea, să furnizeze un model de cerințe ale postului în cauză pentru ucenicii și să descrie structurile de sprijin care urmează să fie instituite.

‑ Certificarea de către terți pentru aprovizionarea etică cu produse livrate în temeiul contractului. Se acordă puncte în funcție de procentul de produse care dețin certificare Fair Trade sau o certificare echivalentă. În cazul în care un operator economic nu deține o certifi­care din partea unei părți terțe, are posibilitatea de a indica motivul și de a descrie eventualele măsuri interne luate pentru a asigura aprovizionarea etică cu produse.

‑ Măsuri de asigurare a egalității de gen. Punctele se acordă pe baza unor măsuri specifice de combatere a discriminării și de sprijinire a egalității de gen (de exemplu, formarea personalului, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, programul de lucru flexibil etc.).

‑ Cerințe suplimentare de accesibilitate. Punctele se acordă pe baza unor măsuri speci­fice de îmbunătățire a accesibilității dincolo de cerințele incluse în specificațiile tehnice.^[14]

Luarea în considerare a factorilor de evaluare care includ aspecte de mediu a fost posibilă datorită jurisprudenței CJUE, începând cu hotărârea din 17.09.2002, pronunțată în C‑513/99, Concordia Bus, hotărâre ce a fost menționată expres în paragraful 1 al preambulului Directivei 2004/18/CE pentru a se puncta faptul că factorii de evaluare de mediu sunt permiși.^[15] Factorii de evaluare care includ aspecte de mediu se pot referi, de exemplu, la faptul că electricitatea este produsă pornind de la surse de energie regenerabile.^[16] Acest lucru permite autorităților contractante să stimuleze operatorii economici să producă energie verde, solicitând ca livrările de energie din contractele publice să fie ecologice.^[17] De asemenea, factori de evaluare privind aspect de mediu pot consta în faptul că fabricarea produselor cumpărate nu a implicat produse chimice toxice sau că serviciile achiziționate sunt furnizate utilizând utilaje eficiente din punct de vedere energetic, sau pot fi reprezentate, spre exemplu, de nivelul emisiilor poluante și cel al poluării fonice al autobuzelor urbane destinate transportului public.^[18]

În schimb, vechimea utilajelor reprezintă o cerință minimă de calificare în sensul art. 178 din Legea nr. 98/2016, neexistând posibilitatea utilizării vechimii/dotării utilajelor drept factor de evaluare.^[19]

De asemenea, în jurisprudența CJUE s‑a reținut că întrucât a prevăzut în caietul de sarcini că în situația în care anumite produse care urmează să fie furnizate poartă anumite etichete, se va acorda un anumit număr de puncte în cadrul alegerii ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, fără să fi enumerat criteriile pe baza cărora se acordă aceste etichete și fără să fi autorizat posibilitatea de a demonstra prin orice mijloc de probă că un produs îndeplinește aceste criterii, autoritatea contractantă a stabilit un criteriu de atribuire incompatibil cu dreptul unional.^[20]

Condiția existenței unei legături cu obiectul contractului exclude factorii de evaluare referitoare la politica generală a societății^[21], care nu poate fi considerată ca un element care caracterizează procesul specific de producție sau furnizarea lucrărilor, produselor sau serviciilor achiziționate. Prin factorii de evaluare stabiliți, autoritățile contractante nu trebuie să solicite ofertanților să aibă o anumită politică de responsabilitate socială sau de mediu a întreprinderilor.

Pentru atribuirea contractelor de achiziție publică verzi, definite la art. 2 lit. b) din Legea nr. 69/2016 privind achizițiile publice verzi, autoritatea contractantă va include în cadrul criteriului de atribuire cel mai bun raport calitate‑preț/calitate‑cost factori de evaluare privind protecția mediului.

Factorii de evaluare pot viza, printre altele:

a) calitatea, inclusiv avantajele tehnice, caracteristicile estetice și funcționale, accesi­bilitatea, conceptul de proiectare pentru toți utilizatorii, caracteristicile sociale, de mediu și inovatoare și comercializarea și condițiile acesteia;

b) organizarea, calificarea și experiența personalului desemnat pentru executarea con­tractului, în cazul în care calitatea personalului desemnat poate să aibă un impact semni­ficativ asupra nivelului calitativ de executare a contractului;

c) serviciile postvânzare, asistența tehnică și condițiile de livrare, cum ar fi data livrării, procesul de livrare și termenul de livrare sau de finalizare.

În cazul în care calitatea personalului ce va realiza efectiv activitățile care fac obiectul contractului ce urmează a fi atribuit are un impact semnificativ asupra nivelului de executare și a rezultatului acestuia, factorii de evaluare a ofertelor se pot referi și la organizarea/califi­carea și/sau experiența respectivului personal.

Nici prin Legea nr. 98/2016 și nici prin Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ nu se definește conceptul de „impact semnificativ” asupra nivelului de executare și a rezultatului contractului, de unde deducem că definirea acestuia este lăsată la libertatea de apreciere a autorității contractante, cel puțin în ceea ce privește utilizarea ca factor de evaluare a ofertelor a organizării, calificării și experienței personalului ce va realiza efectiv activitățile care fac obiectul contractului.^[22]

Autoritatea contractantă nu poate folosi organizarea/calificarea și/sau experiența perso­nalului desemnat pentru a efectua activitățile contractului ca parte a procesului de calificare și selecție în cadrul procedurii de atribuire a respectivului contract.

În cazul în care, în cadrul unei proceduri de atribuire, autoritatea contractantă stabilește factori de evaluare referitori la organizarea/calificarea și/sau experiența respectivului personal, precum și criteriile de calificare privind calificările educaționale și profesionale ale operatorului economic care prestează servicii ori execută lucrări sau ale personalului de conducere al operatorului economic, aceste criterii se pot referi doar la calificarea și expe­riența profesională a personalului permanent, în special de conducere, al operatorului economic candidat/ofertant, care este precizat în DUAE, respectiv la alte persoane decât cele desemnate pentru a efectua activitățile contractului în cauză.

În optica evitării riscului unei duble evaluări a exact acelorași aspecte vizând experiența atât în cazul criteriilor de selecție, cât și în cazul criteriilor de atribuire, se pot avea în vedere de către autoritățile contractante la stabilirea criteriilor de selecție aspecte cantitative și chestiuni de ordin general privind experiența operatorilor economici, pe când, la momentul stabilirii criteriilor de atribuire, autoritățile contractante pot pune accentul pe aspecte calitative și chestiuni specifice privind experiența personalului desemnat să execute contractul de achiziție publică.^[23]

Factorii de evaluare au legătură directă cu obiectul contractului de achiziție publică/acordului‑cadru atunci când se referă în orice mod la produsele, serviciile sau lucrările care urmează a fi furnizate/prestate/executate în temeiul contractului de achiziție publică/acordului‑cadru și în orice stadiu al ciclului lor de viață, chiar dacă acești factori nu fac parte din substanța materială a produselor, serviciilor sau lucrărilor respective.

Potrivit paragrafului 97 teza finală din preambulul Directivei 2014/24/EU, condiția existenței unei legături cu obiectul contractului exclude criteriile și condițiile referitoare la politica generală a societății, care nu poate fi considerată ca un element care caracterizează procesul specific de producție sau furnizarea lucrărilor, produselor sau serviciilor achizițio­nate. Autoritățile contractante ar trebui, prin urmare, să nu fie autorizate să solicite ofertanților să aibă o anumită politică de responsabilitate socială sau de mediu a întreprinderilor.

Autoritatea contractantă poate avea în vedere factori de evaluare în legătură cu:

a) procesul specific de producție, furnizare sau comercializare a lucrărilor, produselor sau serviciilor;

b) un proces specific pentru un alt stadiu al ciclului de viață a lucrărilor, produselor sau serviciilor.

Pentru categoriile de contracte de achiziție publică/acorduri‑cadru de produse care au impact asupra mediului, pe durata întregului ciclu de viață, autoritatea contractantă va avea în vedere cel puțin factori de evaluare în legătură cu:

a) contribuția procesului de fabricație la protecția mediului;

b) lanțul de aprovizionare ‑ canale scurte de aprovizionare;

c) cea mai scurtă distanță de la locul de producție la locul de consum.

Autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza factori de evaluare care să conducă la o libertate de apreciere nelimitată. Astfel, factorii de evaluare trebuie să fie:

‑ stabiliți suficient de clar, precis și fără echivoc pentru ca ofertanții să le poată interpreta semnificația și să îi interpreteze în același mod, iar autoritatea contractantă să le poată aplica ofertelor depuse;

‑ specifici(spre exemplu nu este suficient să fie menționați factori de evaluare care au impact, fără a se specifica tipul de impact),

‑ obiectivi, însemnând fie că pot fi măsurați, ori dacă nu pot fi măsurați, să fie definiți atât de precis pe cât este rezonabil posibil.^[24]

Atunci când stabilește factorii de evaluare a ofertelor, autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza factori care:

a) nu au o legătură directă cu natura și obiectul contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit;

b) nu reflectă un avantaj pe care autoritatea contractantă îl poate obține prin utilizarea factorului de evaluare respectiv.

Factorii de evaluare utilizați de autoritatea contractantă trebuie să asigure o concurență reală între operatorii economici și să fie însoțiți de prevederi care să permită verificarea efectivă a informațiilor furnizate de către ofertanți, în scopul aplicării factorilor de evaluare.

Atunci când consideră necesar, autoritatea contractantă verifică exactitatea informațiilor și dovezilor furnizate de ofertanți.

În optica aplicării sistemului de factori de evaluare menționat în documentația de atri­buire, autoritatea contractantă stabilește ponderi relative sau un algoritm specific de calcul.

Factorii de evaluare a ofertelor, precum și algoritmul de punctare se precizează în mod clar și detaliat în cadrul documentației de atribuire și vor reflecta metodologia de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți și trebuie să aducă un avantaj real, să nu fie formali și să poată fi urmăriți în cadrul procesului de evaluare a ofertelor și aplicare a criteriului de atribuire.

Criteriul de atribuire cel mai bun raport calitate‑preț include de regulă un element de preț sau de cost; în situația în care autoritatea contractantă inițiază o procedură de atribuire cu buget fix, în care elementul de preț sau de cost este un preț sau cost fix, factorii de evaluare se referă numai la aspecte calitative ale produselor, serviciilor sau lucrărilor care fac obiectul achiziției.

În cazul contractelor de servicii având ca obiect prestații intelectuale, contractelor de achiziție publică/acorduri‑cadru de proiectare și execuție sau de servicii care sunt aferente proiectelor de infrastructură de transport transeuropene, așa cum sunt definite în prezenta lege, și drumuri județene, anumitor categorii de contracte de achiziție publică/acorduri‑cadru de produse care au impact asupra mediului, pe durata întregului ciclu de viață, criteriul de atribuire cel mai bun raport calitate‑preț sau cel mai bun raport calitate‑cost se aplică în mod obligatoriu, iar ponderea alocată factorului preț nu poate fi mai mare de 40%.

Prin ordin al președintelui ANAP se stabilesc categoriile de servicii intelectuale. Categoriile de produse care au impact asupra mediului pe durata întregului ciclu de viață
sunt cele prevăzute în Anexa nr. 2 la HG nr. 395/2016(computere, monitoare, tablete, smartphone‑uri, hârtie de copiat și hârtie grafică, ș. a.).

Ponderea stabilită pentru fiecare factor de evaluare nu trebuie să conducă la distorsionarea rezultatului aplicării procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică. Pentru fiecare factor de evaluare autoritatea contractantă are obligația de a stabili o pondere care să reflecte în mod corect:

a) importanța caracteristicii tehnice/funcționale considerate a reprezenta un avantaj calitativ, de mediu și/sau social ce poate fi punctat; sau

b) cuantumul valoric al avantajelor de natură financiară pe care ofertanții le pot oferi prin asumarea unor angajamente suplimentare în raport cu cerințele minime prevăzute în caietul de sarcini sau documentul descriptiv.

Autoritatea contractantă precizează în documentele achiziției ponderea relativă pe care o acordă fiecărui factor de evaluare ce va fi aplicat pentru determinarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, cu excepția cazului în care oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic este determinată prin aplicarea criteriului prețului cel mai scăzut.

Ponderile relative pot fi acordate prin raportare la intervale valorice.

În cazul în care stabilirea unei ponderi nu este posibilă din motive obiective, autoritatea contractantă indică factorii de evaluare în ordinea descrescătoare a importanței.

În practica judiciară, s‑a decis, spre exemplu, anularea în parte a documentației de atribuire în ce privește factorul de evaluare referitor la experiența relevantă din ultimii 10 ani și ponderea de 35⁰/₀ conferită acestui factor, reținându‑se, în esență, că experiența garantează o bună executare a contractului, de aceasta autoritatea trebuia să țină cont la capitolul privind cerințele de calificare, iar nu la capitolul criteriul de atribuire. Mai mult, acest factor de evaluare încalcă principiile nediscriminării, tratamentului egal și al proporționalității, favorizând evident o parte dintre ofertanți, o experiență relevantă de 10 ani fiind vădit disproporționată în raport cu natura și obiectul contractului de lucrări pregătitoare provizorii în privința căruia s‑a inițiat procedura de atribuire.^[25]

Posibilitatea de a utiliza experiența drept criteriu de atribuire pare să fi născut divergențe între opiniile exprimate de Comisia Europeană și CJUE. Comisia Europeană aprecia în anul 2012 că experiența poate fi stabilită drept criteriu de atribuire^[26], în timp ce practica CJUE nuanțează această posibilitate.

Astfel, o analiză a aspectelor cantitative ale experienței operatorilor economici ce pot fi stabilite de autoritatea contractantă cu titlu de criterii de calificare și selecție, iar nu cu titlu de factori de evaluare în cadrul criteriului de atribuire, este realizată de CJUE în considerentele Hotărârii pronunțate în data de 24 ianuarie 2008, în cauza C‑532/06, Emm. G. Lianakis AE.^[27] CJUE a reținut următoarele:

Acțiunea principală și întrebarea preliminară

9 În anul 2004, Consiliul Municipal Alexandroupolis a lansat o cerere de ofertă în vederea atribuirii realizării unui studiu privind cadastrarea, dezvoltarea urbană și actul de executare pentru zona Palagia, o parte a comunei amintite în care locuiesc mai puțin de 2 000 de persoane. Pentru efectuarea studiului a fost prevăzut un buget de 461 737 de euro.

10 Anunțul de participare menționa, cu titlu de criterii de atribuire în ordinea priorității, în primul rând, experiența dovedită a expertului, dobândită în realizarea de studii în decursul ultimilor trei ani, în al doilea rând, efectivele și echipamentul din dotarea biroului și, în al treilea rând, capacitatea de a realiza studiul în termenul prevăzut, coroborată cu angajamentele asumate de către biroul respectiv și potențialul său științific.

11 Un număr de 13 birouri de studiu au răspuns acestei cereri de ofertă, între care consorțiile Lianakis și Planitiki, precum și consorțiul Loukatos.

12 Pentru a putea evalua ofertele depuse de ofertanți, comisia de atribuire a Dimos Alexandroupolis (denumită în continuare „comisia de atribuire”) a stabilit, în cursul procedurii de evaluare, coeficienții de ponderare și subcriterii pentru criteriile de atribuire menționate în anunțul de participare.

13 Astfel, aceasta a stabilit o pondere de 60 %, de 20 % și, respectiv, de 20 % pentru cele trei criterii de atribuire menționate în cadrul anunțului de participare.

14 În plus, aceasta a stabilit că experiența (primul criteriu de atribuire) trebuia să fie evaluată în funcție de valoarea studiilor efectuate. Astfel, un ofertant primea 0 puncte pentru studii în valoare de până la 500 000 de euro, 6 puncte pentru o valoare încadrată între 500 000 și 1 000 000 de euro, 12 puncte pentru o valoare încadrată între 1 000 000 și 1 500 000 de euro și așa mai departe până la nota maximă de 60 de puncte pentru o valoare superioară sumei de 12 000 000 de euro.

15 Efectivul și echipamentul din dotarea biroului (al doilea criteriu de atribuire) trebuiau să fie evaluate în funcție de dimensiunea echipei responsabile de studiu. Un ofertant primea, așadar, 2 puncte pentru o echipă de 1‑5 persoane, 4 puncte pentru o echipă alcătuită din 6‑10 persoane și așa mai departe până la nota maximă de 20 de puncte pentru o echipă alcătuită din mai mult de 45 de persoane.

16 În sfârșit, comisia de atribuire a decis că evaluarea capacității de realizare a studiului în termenul prevăzut (al treilea criteriu de atribuire) trebuia să fie făcută în funcție de valoarea angajamentelor asumate. Astfel, un ofertant primea nota maximă de 20 de puncte pentru o valoare inferioară sumei de 15 000 de euro, 18 puncte pentru o valoare cuprinsă între 15 000 și 60 000 de euro, 16 puncte pentru o valoare între 60 000 și 100 000 de euro și așa mai departe până la nota minimă de 0 puncte pentru o valoare superioară sumei de 1 500 000 de euro.

17 Aplicând regulile menționate, comisia de atribuire a clasat consorțiul Loukatos pe primul loc, cu 78 de puncte, consorțiul Planitiki pe al doilea loc, cu 72 de puncte și consorțiul Lianakis pe al treilea loc, cu 70 de puncte. Ca urmare, aceasta a propus, în procesul‑verbal din 27 aprilie 2005, atribuirea efectuării studiului către consorțiul Loukatos.

18 Prin Decizia din 10 mai 2005, Consiliul Municipal Alexandroupolis a aprobat procesul‑verbal întocmit de comisia de atribuire și a atribuit realizarea studiului consorțiului Loukatos.

19 Consorțiile Lianakis și Planitiki, considerând că numai prin stabilirea ulterioară, de către comisia de atribuire, a coeficienților de ponderare și a subcriteriilor pentru criteriile de atribuire menționate în anunțul de participare câștigătorul contractului a putut deveni consorțiul Loukatos, au atacat decizia adoptată de Consiliul Municipal Alexandroupolis, pentru început în fața acestuia și, ulterior, în fața Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat elen), în principal pentru motive întemeiate pe încălcarea articolului 36 alineatul (2) din Directiva 92/50.

20 În aceste condiții, Symvoulio tis Epikrateias a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„În cazul în care anunțul de participare întocmit pentru atribuirea unui contract de achiziții publice de servicii prevede numai ordinea de prioritate a criteriilor de atribuire, fără a stabili totodată și coeficienții de ponderare aferenți fiecăruia dintre aceste criterii, permite articolul 36 din Directiva 92/50 determinarea, la un moment ulterior, de către comisia de atribuire, a coeficienților de ponderare aferenți criteriilor și, în cazul unui răspuns afirmativ, în ce condiții?”

Cu privire la întrebarea preliminară

21 Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 36 alineatul (2) din Directiva 92/50 se opune ca, în cadrul unei proceduri de atribuire, autoritatea contractantă să stabilească ulterior coeficienți de ponderare și subcriterii pentru criteriile de atribuire menționate în caietul de sarcini sau în anunțul de participare.

22 Comisia Comunităților Europene a susținut, în cadrul observațiilor scrise, că, înainte de a răspunde la întrebarea adresată, trebuie să se analizeze dacă Directiva 92/50 se opune ca, în cadrul unei proceduri de atribuire, autoritatea contractantă să țină cont de experiența ofertanților, de efectivele acestora și de echipamentele din dotarea acestora, precum și de capacitatea acestora de a executa contractul în termenul prevă­zut, nu cu titlu de „criterii calitative de selecție”, ci cu titlu de „criterii de atribuire”.

23 În această privință, se impune a constata că, chiar dacă pe plan formal instanța de trimitere și‑a limitat întrebarea la interpretarea articolului 36 alineatul (2) din Directiva 92/50 din perspectiva unei eventuale modificări ulterioare a criteriilor de atribuire, o astfel de circumstanță nu împiedică Curtea să îi furnizeze toate elementele de interpretare a dreptului comunitar care pot fi utile pentru judecarea cauzei cu care este sesizată, indiferent dacă respectiva instanță a făcut sau nu a făcut referire la acele elemente în întrebarea sa (a se vedea Hotărârea din 26 aprilie 2007, Alevizos, C‑392/05, Rep., p. I‑3505, punctul 64 și jurisprudența citată).

24 Prin urmare, trebuie să se verifice mai întâi legitimitatea criteriilor reținute cu titlu de „criterii de atribuire” și, în continuare, să se examineze posibilitatea de a stabili ulterior coeficienți de ponderare și subcriterii pentru criteriile de atribuire menționate în anunțul de participare.

Cu privire la criteriile care pot fi reținute cu titlu de „criterii de atribuire”

25 În această privință, trebuie să se amintească faptul că Directiva 92/50 prevede la articolul 23 alineatul (1) că atribuirea contractelor se face pe baza criteriilor prevăzute la articolele 36 și 37, ținând seama de articolul 24, după verificarea respectării cerințelor pentru prestatorii de servicii care nu au fost respinși în temeiul articolului 29, realizată de autoritățile contractante conform criteriilor prevăzute la articolele 31 și 32.

26 Din jurisprudență reiese că dacă, teoretic, Directiva 92/50 nu exclude posibilitatea ca verificarea respectării cerințelor de către ofertanți și atribuirea contractului să aibă loc simultan, nu este mai puțin adevărat că aceste două operațiuni reprezintă două operațiuni distincte și că sunt guvernate de norme diferite (a se vedea în acest sens, privitor la contractele de achiziții publice de lucrări, Hotărârea din 20 septembrie 1988, Beentjes, 31/87, Rec., p. 4635, punctele 15 și 16).

27 Verificarea respectării cerințelor de către ofertanți este, într‑adevăr, efectuată de către autoritățile contractante în conformitate cu criteriile de capacitate economică, financiară și tehnică (denumite „criterii calitative de selecție”) menționate la articolele 31 și 32 din directiva amintită (a se vedea, privitor la contractele de achiziții publice de lucrări, Hotărârea Beentjes, citată anterior, punctul 17).

28 În schimb, atribuirea contractului se întemeiază pe criteriile enumerate la articolul 36 alineatul (1) din aceeași directivă, și anume prețul cel mai scăzut sau oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic (a se vedea în acest sens, privitor la contractele de achiziții publice de lucrări, Hotărârea Beentjes, citată anterior, punctul 18).

29 Or, chiar dacă este adevărat că, în acest din urmă caz, criteriile care pot fi reținute de către autoritățile contractante nu sunt enumerate în mod limitativ de articolul 36 alineatul (1) din Directiva 92/50 și că această prevedere lasă astfel la libera alegere a autorităților contractante criteriile de atribuire a contractelor pe care înțeleg să le rețină, nu este mai puțin adevărat că această alegere nu poate avea drept obiect decât criteriile care au ca scop identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic (a se vedea în acest sens, privitor la contractele de achiziții publice de lucrări, Hotărârea Beentjes, citată anterior, punctul 19, Hotărârea din 18 octombrie 2001, SIAC Construction, C‑19/00, Rec., p. I‑7725, punctele 35 și 36, precum și, privitor la contractele de achiziții publice de servicii, Hotărârea din 17 septembrie 2002, Concordia Bus Finland, C‑513/99, Rec., p. I‑7213, punctele 54 și 59, și Hotărârea din 19 iunie 2003, GAT, C‑315/01, Rec., p. I‑6351, punctele 63 și 64).

30 Astfel, sunt excluse dintre „criteriile de atribuire” acele criterii care nu au în vedere identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, ci sunt fundamental asociate cu evaluarea capacității ofertanților de a executa contractul în discuție.

31 În acțiunea principală, criteriile reținute de către autoritatea contractantă cu titlu de „criterii de atribuire” au în vedere, cu toate acestea, în principal experiența, calificările și mijloacele de natură să garanteze o bună executare a contractului în discuție. Acestea reprezintă criterii care privesc capacitatea ofertanților de a executa acest contract și care nu au, așadar, calitatea de „criterii de atribuire” în sensul articolului 36 alineatul (1) din Directiva 92/50.

32 În consecință, trebuie să se constate că articolul 23 alineatul (1), articolul 32 și articolul 36 alineatul (1) din Directiva 92/50 se opun ca, în cadrul unei proceduri de atribuire, autoritatea contractantă să țină cont de experiența ofertanților, de efectivele acestora și de echipamentele din dotarea acestora, precum și de capacitatea acestora de a executa contractul în termenul prevăzut nu cu titlu de „criterii calitative de selecție”, ci cu titlu de „criterii de atribuire”.

Cu privire la stabilirea ulterioară a coeficienților de ponderare și a subcriteriilor pentru criteriile de atribuire menționate în caietul de sarcini sau în anunțul de participare

33 În această privință, trebuie să se amintească faptul că articolul 3 alineatul (2) din Directiva 92/50 impune autorităților contractante să se asigure că nu există discriminare între diverșii prestatori de servicii.

34 Principiul egalității de tratament consacrat astfel include deopotrivă o obligație de transparență (a se vedea în acest sens, privitor la contractele de achiziții publice de bunuri, Hotărârea din 18 noiembrie 1999, Unitron Scandinavia și 3‑S, C‑275/98, Rec., p. I‑8291, punctul 31, și, privitor la contractele de achiziții publice de lucrări, Hotărârea SIAC Construction, citată anterior, punctul 41).

35 În plus, din articolul 36 alineatul (2) din Directiva 92/50 reiese că, în cazul în care contractul trebuie atribuit ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, autoritatea contractantă trebuie să menționeze în caietul de sarcini sau în anunțul de participare criteriile de atribuire a căror aplicare o prevede, dacă este posibil, în ordinea descrescătoare a importanței atribuite acestora.

36 Potrivit jurisprudenței, această din urmă prevedere, interpretată în lumina principiului egalității de tratament între operatorii economici, enunțat la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 92/50, și a obligației de transparență care decurge din acesta, impune ca toate elementele luate în considerare de către autoritatea contractantă pentru identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic și importanța relativă a acestora să fie cunoscute de către ofertanții potențiali la momentul pregătirii ofertelor proprii (a se vedea în acest sens, privitor la contractele de achiziții publice în sectoarele apei, energiei, transpor­turilor și telecomunicațiilor, Hotărârea din 25 aprilie 1996, Comisia/Belgia, C‑87/94, Rec., p. I‑2043, punctul 88, privitor la contractele de achiziții publice de lucrări, Hotărârea din
12 decembrie 2002, Universale‑Bau și alții, C‑470/99, Rec., p. I‑11617, punctul 98, și privitor la contractele de achiziții publice de servicii, Hotărârea din 24 noiembrie 2005, ATI EAC și Viaggi di Maio și alții, C‑331/04, Rec., p. I‑10109, punctul 24).

37 Într‑adevăr, potențialii ofertanți trebuie să fie în măsură să aibă cunoștință, la momentul pregătirii ofertelor proprii, de existența și de importanța acestor elemente (a se vedea în acest sens, privitor la contractele de achiziții publice de servicii, Hotărârile citate anterior Concordia Bus Finland, punctul 62, precum și ATI EAC și Viaggi di Maio și alții, punctul 23).

38 În consecință, o autoritate contractantă nu ar putea aplica reguli de ponderare sau subcriterii ale criteriilor de atribuire pe care nu le‑a adus în prealabil la cunoștința ofertanților (a se vedea, prin analogie, privitor la contractele de achiziții publice de lucrări, Hotărârea Universale‑Bau și alții, citată anterior, punctul 99).

39 Această interpretare este confirmată de obiectivul Directivei 92/50, care urmărește eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a serviciilor și, prin urmare, protejarea intereselor operatorilor economici stabiliți într‑un stat membru care doresc să ofere servicii autorităților contractante dintr‑un alt stat membru (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2000, University of Cambridge, C‑380/98, Rec., p. I‑8035, punctul 16).

40 În acest scop, ofertanții trebuie să fie tratați în mod egal pe întreaga durată a procedurii, ceea ce presupune obligația ca acele criterii și condiții care guvernează fiecare contract să facă obiectul unei publicități corespunzătoare din partea autorităților contractante (a se vedea în acest sens, privitor la contractele de achiziții publice de lucrări, Hotărârile citate anterior Beentjes, punctul 21, și SIAC Construction, punctul 34, precum și, privitor la contractele de achiziții publice de servicii, Hotărârea ATI EAC și Viaggi di Maio și alții, citată anterior, punctul 22).

41 Contrar îndoielilor exprimate de către instanța de trimitere, aceste constatări, pe de altă parte, nu se află în contradicție cu interpretarea articolului 36 alineatul (2) din Directiva 92/50 realizată de către Curte în cadrul Hotărârii ATI EAC și Viaggi di Maio și alții, citată anterior.

42 În cauza finalizată cu pronunțarea acestei hotărâri, atât criteriile de atribuire și coeficienții de ponderare ai acestora, cât și subcriteriile pentru aceste criterii de atribuire fuseseră, în realitate, determinate în prealabil și publicate în caietul de sarcini. Cu toate acestea, autoritatea contractantă în discuție a stabilit ex post, cu puțin timp înaintea des­chiderii plicurilor, coeficienții de ponderare pentru subcriterii.

43 Curtea s‑a pronunțat în această hotărâre în sensul că articolul 36 alineatul (2) din Directiva 92/50 nu se opune unui astfel de mod de acțiune, cu condiția respectării unui număr de trei cerințe foarte precise, și anume ca această decizie:

– să nu modifice criteriile de atribuire a contractului definite în caietul de sarcini sau în anunțul de participare;

– să nu conțină elemente care, în cazul în care ar fi fost cunoscute la momentul pregătirii ofertelor, ar fi putut influența această pregătire și

– să nu fi fost adoptată în considerarea unor elemente susceptibile să aibă un efect discriminatoriu în privința unuia dintre ofertanți (a se vedea în acest sens Hotărârea ATI EAC și Viaggi di Maio și alții, citată anterior, punctul 32).

44 În schimb, în privința acțiunii principale, trebuie să se constate faptul că, în anunțul de participare, comisia de atribuire a menționat numai criteriile de atribuire în sine și a determinat ex post, după prezentarea ofertelor și după deschiderea răspunsurilor la invitația de exprimare a interesului, atât coeficienții de ponderare, cât și subcriteriile pentru criteriile de atribuire. Or, în mod evident, aceasta nu răspunde obligației de publicitate prevăzute la articolul 36 alineatul (2) din Directiva 92/50, interpretat în lumina principiului egalității de tratament între operatorii economici și a obligației de transparență.

45 Având în vedere toate cele de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 36 alineatul (2) din Directiva 92/50, interpretat în lumina principiului egalității de tratament între operatorii economici și a obligației de transparență ce decurge din acesta, se opune ca, în cadrul unei proceduri de atribuire, autoritatea contractantă să stabilească ulterior coeficienți de ponderare și subcriterii pentru criteriile de atribuire menționate în caietul de sarcini sau în anunțul de participare.

O analiză a criteriilor de atribuire stabilite din perspectivă calitativă și a unor chestiuni specifice privind experiența personalului desemnat să execute contractul de achiziție publică este evidențiată de CJUE în Hotărârea pronunțată în data de 26 martie 2015, în C‑601/13^[28]:

Acțiunea principală și întrebarea preliminară

9 Printr‑un anunț publicat la 24 noiembrie 2011, Nersant a inițiat o procedură de licitație în vederea achiziției de servicii de formare profesională și de consultanță pentru realizarea unui proiect intitulat „MOVE PME – zona de calitate, mediu, securitate și sănătate la locul de muncă, siguranță alimentară Médio Tejo – IMM”.

10 Articolul 5 din anunțul de participare menționat prevedea că contractul va fi atribuit ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, determinată prin luarea în considerare a următorilor factori:

„A. Evaluarea echipei: 40 %

i) Acest factor se determină în funcție de componența echipei, de experiența dovedită și de analiza CV‑urilor membrilor acesteia.

Calitatea și valoarea serviciului propus: 55 %

i) Privire de ansamblu asupra structurii propuse, inclusiv a programului lucrărilor: 0‑20 %.

ii) Descrierea tehnicilor folosite și a metodologiilor de lucru: 0‑15 %.

iii) Descrierea metodelor de verificare și de control al calității muncii în cadrul diferitor zone de intervenție: 0‑20 %.

1. Prețul global: 5 %

Se consideră a fi cea mai valoroasă ofertă cea care obține cel mai mare punctaj.”

11 Ambisig a prezentat o ofertă în cadrul procedurii de atribuire a contractului în discuție în litigiul principal. În raportul său preliminar, comisia însărcinată cu evaluarea ofertelor în vederea atribuirii acestui contract a clasat oferta prezentată de Iberscal pe prima poziție.

12 La 3 ianuarie 2012, Ambisig a solicitat exercitarea dreptului de a fi ascultată în prealabil, punând sub semnul întrebării faptul că anunțul de participare în cauză menționa printre criteriile de evaluare factorul privind evaluarea echipei desemnate să execute contractul, prevăzut la articolul 5 punctul A din acest aviz.

13 Printr‑un act adițional din 14 februarie 2012 la raportul său final din 4 ianuarie 2012, comisia respectivă a respins argumentele prezentate de Ambisig în susținerea cererii sale de a fi ascultată în prealabil. Potrivit aceleiași comisii, factorul prevăzut la articolul 5 punctul A din anunțul de participare în discuție în litigiul principal ar avea ca obiect evaluarea „echip[ei] tehnic[e] [concrete] pe care ofertantul o pune la dispoziție pentru lucrările care trebuie realizate”, iar „[e]xperiența echipei tehnice propuse [ar fi], în acest caz, o caracteristică intrinsecă a ofertei, iar nu o caracteristică a ofertantului”.

14 Printr‑o decizie din 14 februarie 2012, pe baza raportului final al comisiei, președintele consiliului de administrație al Nersant a atribuit contractul de servicii în discuție în litigiul principal societății Iberscal și a aprobat proiectul de contract de prestări de servicii aferent. La 19 martie 2012, Nersant și Iberscal au încheiat contractul.

15 Ambisig a sesizat Tribunal Administrativo e Fiscal de Leiria (Tribunalul de Contencios Administrativ și Fiscal din Leiria) cu o acțiune în anularea deciziei președintelui consiliului de administrație al Nersant din 14 februarie 2012 privind atribuirea contractului de servicii în discuție în litigiul principal societății Iberscal. În cursul procedurii, Ambisig a mai solicitat și obținut extinderea obiectului acțiunii la anularea contractului de prestări de servicii încheiat la 19 martie 2012.

16 Întrucât Tribunal Administrativo e Fiscal de Leiria a respins acțiunea în totalitate, Ambisig a formulat apel împotriva hotărârii pronunțate de această instanță la Tribunal Central Administrativo Sul (Tribunalul Administrativ Central Sud).

17 Instanța de apel a respins cererea de anulare a deciziei de atribuire a contractului, considerând că factorul prevăzut la articolul 5 punctul A din anunțul de participare în discuție în litigiul principal era conform cu articolul 75 alineatul (1) din CCP, în măsura în care acest factor privea „echipa propusă pentru executarea contractului de prestări de servicii care face obiectul licitației, iar nu, în mod direct sau indirect, situații, calități, caracteristici sau alte elemente de fapt legate de ofertanți”.

18 Ambisig a formulat recurs împotriva deciziei Tribunal Central Administrativo Sul în fața Supremo Tribunal Administrativo (Curtea Administrativă Supremă), susținând, în esență, că factorul prevăzut la articolul 5 punctul A din anunțul de participare în discuție în litigiul principal era nelegal din perspectiva articolului 75 alineatul (1) din CCP.

19 În decizia de trimitere, Supremo Tribunal Administrativo constată că problema de drept care trebuie soluționată privește aspectul dacă factori precum cel care figurează la articolul 5 punctul A din anunțul de participare în discuție în litigiul principal pot face parte în mod legal dintre criteriile de atribuire a contractelor, în sensul articolului 53 din Directiva 2004/18, în procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice privind achiziționarea de servicii de formare profesională și de consultanță.

20 În această privință, Supremo Tribunal Administrativo arată că Comisia Europeană a prezentat o Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice [COM(2011) 896 final], ceea ce constituie un element nou în raport cu jurisprudența Curții în materie.

21 În acest context, instanța de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„În situația contractării de servicii cu caracter intelectual, de formare profesională și de consultanță, poate fi considerată compatibilă cu dispozițiile Directivei 2004/18 […] introdu­cerea, printre factorii care alcătuiesc criteriul de atribuire pentru ofertele depuse în cadrul unei licitații publice, a unui factor care permite evaluarea echipelor concret propuse de ofertanți pentru executarea contractului, ținând cont de componență, de experiența dovedită și de analiza CV‑urilor?”

Cu privire la întrebarea preliminară

22 Cererea de decizie preliminară privește, în esență, aspectul dacă articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/18 se opune stabilirii de către autoritatea con­tractantă, în cadrul încheierii unui contract de furnizare de servicii cu caracter intelectual, a unui criteriu de atribuire care permite evaluarea calității echipelor concret propuse de ofertanți pentru executarea acestui contract, criteriu care ține cont de componența echipei, precum și de experiența și de CV‑urile membrilor acesteia.

23 Instanța de trimitere a considerat necesar să adreseze această întrebare ca urmare a unei contradicții care ar exista între, pe de o parte, jurisprudența Curții privind verificarea aptitudinii operatorilor economici de a executa un contract și criteriile de atribuire a con­tractelor, astfel cum rezultă din Hotărârea Lianakis și alții (C‑532/06, EU:C:2008:40), și, pe de altă parte, propunerea Comisiei având ca obiect modificarea reglementării privind proce­durile de atribuire a contractelor de achiziții publice și faptul că unul dintre criteriile de atribuire prevăzute la articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/18 este calitatea, criteriu care poate fi legat de componența echipei, de experiența și de CV‑urile membrilor acesteia cărora li s‑ar încredința executarea contractului.

24 Este necesar să se constate, cu titlu introductiv, că Directiva nr. 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18 (JO L 94, p. 65), intrată în vigoare ulterior datei faptelor din litigiul principal, nu este aplicabilă în prezenta cauză.

25 Pe de altă parte, este necesar să se precizeze că jurisprudența rezultată din cauza Lianakis și alții (C‑532/06, EU:C:2008:40) privește interpretarea Directivei 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50), care a fost abrogată prin Directiva 2004/18, și că această hotărâre nu exclude ca o autoritate contrac­tantă să poată stabili și aplica, în anumite condiții, un criteriu precum cel care figurează în întrebarea preliminară în stadiul atribuirii contractului.

26 Astfel, această hotărâre privește în realitate efectivele și experiența ofertanților în general, iar nu, precum în speță, efectivele și experiența persoanelor care constituie o echipă specială care trebuie să execute contractul în mod concret.

27 În ceea ce privește interpretarea solicitată de instanța de trimitere, referitoare la articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/18, este necesar să se arate că această directivă a introdus în legislația Uniunii în materie de contracte de achiziții publice elemente noi în raport cu Directiva 92/50.

28 În primul rând, articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/18 prevede că „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” trebuie identificată „din perspectiva autorității contractante” și acordă astfel acestei autorități contractante o marjă de apreciere mai mare.

29 În al doilea rând, considerentul (46) al treilea paragraf al Directivei 2004/18 preci­zează că, în cazul în care contractul trebuie atribuit ofertantului care a prezentat oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, este necesar să se stabilească oferta care „prezintă cel mai bun raport calitate/preț”, ceea ce este astfel de natură să consolideze ponderea calității printre criteriile de atribuire a contractelor de achiziții publice.

30 Trebuie de asemenea să se adauge că criteriile care pot fi reținute de către autoritățile contractante pentru determinarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic nu sunt enumerate în mod limitativ la articolul 53 alineatul (1) din Directiva 2004/18. Această prevedere lasă astfel la libera alegere a autorităților contractante criteriile de atribuire a contractelor pe care înțeleg să le rețină. Totuși, această alegere nu poate avea drept obiect alte criterii decât cele destinate identificării ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic (a se vedea în acest sens Hotărârea Lianakis și alții, C‑532/06, EU:C:2008:40, punctele 28 și 29, precum și jurisprudența citată). În acest scop, articolul 53 alineatul (1)
litera (a) din Directiva 2004/18 prevede în mod expres ca criteriile de atribuire să fie legate de obiectul contractului (a se vedea Hotărârea Comisia/Țările de Jos, C‑368/10, EU:C:2012:284, punctul 86).

31 Calitatea executării unui contract de achiziții publice poate depinde în mod determinant de valoarea profesională a persoanelor însărcinate să îl execute, valoare constituită din experiența și din formarea lor profesională.

32 Acest lucru este valabil în special atunci când prestația care face obiectul contractului este de natură intelectuală și are ca obiect, precum în cauza principală, servicii de formare profesională și de consultanță.

33 Atunci când un asemenea contract trebuie executat de o echipă, ceea ce este determinant pentru aprecierea calității profesionale a acestei echipe sunt compe­tențele și experiența membrilor săi. Această calitate poate fi o caracteristică intrinsecă ofertei și poate fi legată de obiectul contractului, în sensul articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/18.

34 În consecință, calitatea menționată poate figura drept criteriu de atribuire în anunțul de participare sau în caietul de sarcini respectiv.

35 Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea preli­minară că, în situația contractării de servicii cu caracter intelectual, de formare profesională și de consultanță, articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/18 nu se opune stabilirii de către autoritatea contractantă a unui criteriu care permite evaluarea calității echipelor concret propuse de ofertanți pentru executarea acestui contract, criteriu care ține cont de componența echipei, precum și de experiența și de CV‑urile mem­brilor acesteia.

Având în vedere jurisprudența CJUE, concluzionăm că aspectele cantitative ale experienței și anume experiența similară sau relevantă a operatorilor economici poate fi avută în vedere de autoritatea contractantă atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, în timp ce aspectele calitative ale experienței personalului desemnat să execute contractul de achiziție publică, mai ales când obiectul contractului este de natură intelectuală, pot fi valorificate de autoritatea contractantă atunci când stabilește criteriul de atribuire.

7.11.4. Costul cel mai scăzut

Asemenea prețului cel mai scăzut, costul cel mai scăzut este doar un criteriu cantitativ, iar nu și calitativ de atribuire a contractelor de achiziție publică

Criteriul de atribuire prețul cel mai scăzut prezintă dezavantajele de a nu avea în vedere costurile ascunse, uneori foarte mari, în sarcina autorității contractante privind întreținerea, consumabilele necesare utilizării, ș.a. și nici costul imputat externalităților de mediu asociate produsului, serviciului sau lucrărilor, pe parcursul ciclului de viață al acestuia. În timp ce utilizarea criteriului de atribuire al prețului cel mai scăzut nu reflectă avantajele financiare și nefinanciare privind aspectele legate de protecția mediului și protecția socială, utilizarea criteriului de atribuire al costului cel mai scăzut poate prezenta avantaje sub aspectele menționate.^[29]

În ce privește sfera de aplicare a costului celui mai scăzut, se observă că nu există restricții de aplicare în funcție de valoarea estimată a contractului de achiziție publică/acor­dului‑cadru. În consecință, costul cel mai scăzut poate fi aplicat indiferent dacă valoarea estimată a contractului de achiziție publică/acordului‑cadru este egală sau depășește valorile prag prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 98/2016, sau dimpotrivă valoarea estimată este mai mică decât valorile prag.

Cu excepția aplicării procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare prevăzută la art. 104 alin. 1 lit. b din Legea nr. 98/2016, autoritatea contractantă nu va utiliza costul cel mai scăzut/prețul cel mai scăzut drept criteriu de atribuire în cazul:

a) categoriilor de contracte de achiziție publică/acorduri‑cadru de lucrări sau de servicii care au ca obiect servicii intelectuale;

b) contractelor de achiziție publică/acorduri‑cadru de proiectare și execuție sau de servicii care sunt aferente proiectelor de infrastructură de transport transeuropene, așa cum sunt definite în prezenta lege, și drumuri județene;

c) anumitor categorii de contracte de achiziție publică/acorduri‑cadru de produse care au impact asupra mediului, pe durata întregului ciclu de viață.

Costul cel mai scăzut se determină pe considerente de rentabilitate, utilizând factori precum calcularea costurilor pe ciclul de viață.

În cazul în care două sau mai multe oferte sunt echivalente, autoritățile contractante pot aplica un criteriu suplimentar, de exemplu: combaterea șomajului, ce se va menționa explicit în anunțul de participare.

Costul cel mai scăzut se calculează prin însumarea cuantificărilor în unitatea monetară, exprimate în valoare netă, a eforturilor financiare ale autorității contractante, corespunzătoare elementelor ciclului de viață identificate de autoritatea contractantă ca fiind relevante pentru obiectul contractului, în fiecare an de utilizare a produsului, serviciului sau lucrării achizi­ționate, în plus față de costul de achiziție. Moneda utilizată la cuantificarea unităților monetare în valoare netă este cea în care se exprimă prețul contractului.

Atât costurile directe cât și costurile indirecte trebuie avute în vedere la calcularea costurilor pe durata ciclului de viață. În practică, în mod frecvent, costurile pe durata ciclului de viață pun accentul pe costurile externe privind contracararea emisiilor poluante ce sunt suportate de societate în general^[30] și pe costurile ascunse legate de utilizare, întreținere, ș. a., ce revin autorității contractante, dar care sunt în mod frecvent neobservate.^[31]

Calcularea costurilor pe parcursul ciclului de viață acoperă, în măsura în care sunt relevante, toate sau o parte dintre următoarele costuri pe parcursul ciclului de viață al unui produs, serviciu sau al unei lucrări:

a) costuri suportate de autoritatea contractantă sau de alți utilizatori, cum ar fi costuri legate de achiziție, costuri de utilizare, precum consumul de energie și de alte resurse, costuri de întreținere, costuri de la sfârșitul ciclului de viață, precum costurile de colectare și reciclare;

b) costuri determinate de efecte externe asupra mediului în legătură cu produsul, serviciul sau lucrarea pe parcursul ciclului lor de viață, cu condiția ca valoarea pecuniară a acestora să poată fi determinată și verificată; aceste costuri pot să includă costul emisiilor de gaze cu efect de seră și al altor emisii poluante și alte costuri de atenuare a efectelor schimbărilor climatice.

Pentru perspectiva financiară a ciclului de viață, autoritatea contractantă trebuie să aibă în vedere următoarele:

a) la determinarea costului elementelor pe ciclul de viață pentru fiecare an de utilizare, prețurile relevante care trebuie luate în considerare sunt prețurile plătibile de către autoritatea contractantă pentru utilizarea produsului, serviciului sau lucrării, exclusiv TVA, inclusiv taxe și impozite în sarcina autorității contractante, aferente utilizării produsului, serviciului sau lucrării respective;

b) costul pe ciclul de viață și costul pe elementele acestuia se calculează prin însumarea diferitelor tipuri de costuri înregistrate în fiecare an pe durata de viață și aplicarea la acestea a ratei de actualizare, astfel încât acestea să fie exprimate ca valoare în anul financiar de realizare a achiziției.

Autoritățile contractante au obligația de a include în cadrul documentației de atribuire toate informațiile necesare pentru calculul financiar al fiecărui element de cost inclus în costul pe ciclul de viață.

Informațiile necesare pentru calculul financiar al fiecărui element de cost inclus în costul pe ciclul de viață menționate în documentația de atribuire includ cel puțin următoarele: condițiile, mediul și intensitatea de utilizare, durata de utilizare anticipată și durata de utilizare luată în considerare pentru aplicarea criteriului de atribuire și compararea ofertelor, eforturile financiare ce trebuie cuantificate pentru fiecare element de cost, rata de actualizare care urmează a fi utilizată pentru calculul din perspectivă financiară, modalitatea efectivă de reali­zare a calculului costului pe durata de viață în propunerea financiară, condiții contractuale de monitorizare a materializării elementelor de cost din perspectivă financiară și efectele generate prin materializarea/nematerializarea cuantificărilor monetare a elementelor de cost în scopul comparării ofertelor.

În cazul în care autoritatea contractantă evaluează costurile folosind o abordare pe baza costului pe parcursul ciclului de viață, aceasta indică în documentele achiziției datele care trebuie furnizate de către ofertanți, precum și metoda pe care autoritatea contractantă urmează să o utilizeze pentru a stabili costurile pe parcursul ciclului de viață pe baza datelor respective.

Metoda utilizată de autoritatea contractantă pentru evaluarea costurilor determinate de efectele externe asupra mediului trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:

a) se bazează pe criterii nediscriminatorii și verificabile în mod obiectiv; în special, în cazul în care nu a fost stabilită în vederea aplicării repetate sau continue, nu favorizează sau dezavantajează în mod nejustificat anumiți operatori economici;

b) este accesibilă tuturor părților interesate;

c) datele solicitate pot fi furnizate printr‑un efort rezonabil de către operatori economici care dau dovadă de o diligență obișnuită, inclusiv de operatori economici din țări terțe care sunt parte a Acordului privind achizițiile publice al Organizației Mondiale a Comerțului sau la alte acorduri internaționale în cadrul cărora Uniunea Europeană și‑a asumat obligații.

În toate cazurile în care o metodă comună de calculare a costurilor pe parcursul ciclului de viață a devenit obligatorie printr‑un act normativ adoptat la nivelul Uniunii Europene, respectiva metodă comună se aplică pentru evaluarea costurilor pe parcursul ciclului de viață.

Prin ordin comun al ANAP și al Comisiei Naționale de Prognoză se stabilește meto­dologia de calcul al ratei de actualizare ce va fi utilizată la atribuirea contractelor de achiziție publică.

Nivelul ratei de actualizare ce va fi utilizată în procedurile de atribuire ce vor fi desfă­șurate în anul următor se va calcula și actualiza în fiecare an, în ultimul trimestru, până la cel târziu data de 15 decembrie, prin aplicarea metodologiei de calcul al ratei de actualizare și se va publica pe site‑ul Ministerului Finanțelor Publice.

În cazul aplicării criteriului de atribuire costul cel mai scăzut, ierarhia ofertelor admisibile se stabilește în ordinea crescătoare a costului pe ciclul de viață actualizat în anul în care se inițiază procedura, iar drept ofertă câștigătoare este desemnată oferta cu cel mai mic cost pe ciclul de viață.

7.11.5. Prețul cel mai scăzut

Prețul cel mai scăzut este doar un criteriu cantitativ, iar nu și calitativ de atribuire a contractelor de achiziție publică.^[32]

În cazul în care criteriul utilizat este prețul cel mai scăzut, stabilirea ofertei câștigătoare se realizează numai prin compararea prețurilor prezentate în cadrul ofertelor admisibile, fără să fie cuantificate alte elemente de natură tehnică sau alte avantaje care rezultă din modul de îndeplinire a contractului de către operatorii economici participanți la procedura de atribuire.

Cu toate acestea, o ofertă poate fi respinsă dacă prețul ofertat s‑a dovedit a fi neobișnuit de scăzut.^[33]

În trecut, prețul cel mai scăzut reprezenta criteriul de atribuire cu cea mai frecventă aplicabilitate. Însă criteriul de atribuire al prețului cel mai scăzut nu prezintă relevanță din perspectiva determinării calității în contractele de achiziție publică, aspect ce s‑a reflectat în reducerea utilizării sale și în încercarea de înlăturare a acestuia dintre criteriile de atribuire.

Criteriul de atribuire prețul cel mai scăzut are un impact direct asupra calității lucrărilor, servicii sau produselor achiziționate: cu cât se acordă o mai mare importanță obținerii unui preț scăzut, cu atât va fi mai puțin semnificativă calitatea și invers.^[34]

Cu toate acestea, art. 67 din Directiva nr. 2014/24 nu a înlăturat prețul cel mai scăzut dintre criteriile de atribuire ce pot fi stabilite de autoritățile contractante.^[35] Astfel, potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 2 teza finală din Directiva nr. 2014/24, statele membre pot prevedea ca autoritățile contractante să nu poată utiliza numai prețul sau costul drept criteriu unic de atribuire sau nu‑și poată restricționa utilizarea la anumite categorii de autorități contractante sau la anumite tipuri de contracte.

De asemenea, utilizarea criteriului de atribuire a prețului cel mai scăzut poate determina o pierdere de timp și bani pentru autoritățile contractante întrucât ia în considerare exclusiv prețul inițial, de achiziție ce este bugetat, dar nu se raportează în niciun fel la costurile de utilizare și întreținere, ce pot fi substanțiale.^[36]

În prezent, având o sferă restrânsă de aplicare, criteriul prețul cel mai scăzut poate fi utilizat în mod excepțional, numai în situația în care achiziționează produse, servicii sau lucrări a căror valoare estimată a contractului nu depășește pragurile prevăzute la art. 7
alin. 1 din Legea nr. 98/2016, precum și în situația aplicării procedurii de negociere fără publicare prealabilă a unui anunț de participare prevăzută de art. 104 alin. 1 lit. b din Legea nr. 98/2016.

Cu excepția aplicării procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare prevăzută la art. 104 alin. 1 lit. b din Legea nr. 98/2016, autoritatea contractantă nu va utiliza costul cel mai scăzut/prețul cel mai scăzut drept criteriu de atribuire în cazul:

a) categoriilor de contracte de achiziție publică/acorduri‑cadru de lucrări sau de servicii care au ca obiect servicii intelectuale;

b) contractelor de achiziție publică/acorduri‑cadru de proiectare și execuție sau de servicii care sunt aferente proiectelor de infrastructură de transport transeuropene, așa cum sunt definite în prezenta lege, și drumuri județene;

c) anumitor categorii de contracte de achiziție publică/acorduri‑cadru de produse care au impact asupra mediului, pe durata întregului ciclu de viață.

Folosirea în mod obligatoriu a unor factori de evaluare calitativi prin care autoritatea să realizeze departajarea ofertelor prezentate este improprie în contextul existenței unui ope­rator economic unic din motive tehnice, de protecție a unor drepturi exclusive, inclusiv drepturi de proprietate intelectuală, apreciem că în cazul atribuirii unui contract având ca obiect servicii intelectuale prin procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, în temeiul prevederile art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 98/2016, autoritatea contractantă are posibilitatea aplicării ca și criteriu de atribuire prețul cel mai scăzut/costul cel mai scăzut.^[37]

În cazul achiziționării serviciilor sociale și altor servicii specifice din anexa 2 a Legii
nr. 98/2016 a căror valoare estimată a contractului nu depășește pragurile prevăzute la
art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 98/2016, autoritatea contractantă poate utiliza criteriul de atribuire prețul cel mai scăzut, însă pentru cele cu valoarea estimata mai mare decât pragul de la art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 98/2016 autoritatea contractantă va utiliza doar criteriile de atribuire de calitate și de sustenabilitate, respectiv criteriile de atribuire cel mai bun raport calitate‑preț sau cel mai bun raport calitate‑cost.^[38]

» 7.12. Oferta cu preț neobișnuit de scăzut

7.12.1. Cadru normativ unional și național

Oferta cu preț neobișnuit de scăzut este reglementată, la nivel unional, de art. 69 din Directiva nr. 2014/24, iar la nivel național de art. 210 din Legea nr. 98/2016, respectiv art. 136, art. 137 alin. 3 lit. g din HG nr. 395/2016. Oferta cu preț neobișnuit de scăzut a fost reglementată încă din prima generație de directive în materia achizițiilor publice și a cunoscut o continua evoluție.^[39]

7.12.2.  Identificarea ofertelor cu preț aparent neobișnuit de scăzut sau cu elemente de preț aparent neobișnuit de scăzut

O ofertă cu preț neobișnuit de scăzut prezintă riscurile unei executări slabe calitativ sau a neexecutării.^[40] În consecință, este justificat interesul autorităților contractante în identifi­carea ofertelor cu preț neobișnuit de scăzut.

[1] A se vedea Michael Steinicke, Peter Vesterdorf, op. cit., 715.

[2] Speța 836 din 23 aprilie 2020, Biblioteca de spețe ANAP, disponibilă online la adresa https://achizitii publice.gov.ro/questions/view/115/false.

[3] Hotărârea CJUE din 10 mai 2012, pronunțată în C‑368/10, Comisia Europeană v. Regatul Țărilor de Jos, ECLI:EU:C:2012:284, punctul 56; Hotărârea din 10 decembrie 2009, Comisia v. Franța, C‑299/08, ECLI:EU:C:2009:769, punctele 41 și 43.

[4] Ibidem.

[5] Hotărârea CJUE din 10 mai 2012, pronunțată în cauza C‑368/10, Comisia Europeană v. Regatului Țărilor de Jos, ECLI:EU:C:2012:284, punctul 95.

[6] A se vedea Hotărârea CJUE din 20 septembrie 1988, Gebroeders Beentjes BV, C – 31/87, ECLI:EU:C:1988:422, punctul 22.

[7] Hotărârea CJUE din 24 ianuarie 2008, pronunțată în cauza C‑532/06, Emm. G. Lianakis AE, ECLI:EU:C:2008:40, punctul 38.

[8] Hotărârea CJUE din 18 noiembrie 2010, pronunțată în C‑226/09, Comisia Europeană v. Irlanda, ECLI:EU:C:2010:380, punctele 70, 58, 62, 63.

[9] Hotărârea CJUE din 17 septembrie 2002, pronunțată în C‑513/99, Concordia Bus Finland Oy Ab, ECLI:EU:C:2002:495, punctul 62.

[10] Hotărârea CJUE din 4 decembrie 2003, pronunțată în C‑448/01, EVN și Wienstrom, ECLI:EU:C:2003:651, punctul 94.

[11] A se vedea Marta Andrecka, Kateřina Peterková Mitkidis, Sustainability requirements in EU public and private procurement – a right or an obligation?, în NJCL 2017/1, p. 57.

[12] A se vedea Ezgi Uysal, Business and Human Rights:The State as a Buyer, în EPPPL 1/2021, p. 56.

[13] A se vedea Lennard Michaux, Joris Gruyters, Life Cycle Costing. The Final Step Towards a True Rule of Reason in Public Procurement Law?, în EPPPL 1|2020, p. 62.

[14] A se vedea Comunicarea Comisiei Europene, Achiziții responsabile social – un ghid al aspectelor sociale care trebuie luate în considerare în procedurile de achiziții publice, 18 iunie 2021, p. 52, disponibilă online la adresa https://eur‑lex.europa.eu/legal‑content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:C:2021:237:FULL&from=EN.

[15] A se vedea Beatriz Martinez Romera, Roberto Caranta, EU Public Procurement Law: Purchasing Beyond Price in the Age of Climate Change în EPPPL 3/2017, p. 287.

[16] Hotărârea CJUE din 4 decembrie 2003, pronunțată în C‑448/01, EVN și Wienstrom, precit.,
punctul 34.

[17] A se vedea Laurens Ankersmit, The contribution of EU public procurement law to corporate social responsibility, în Eur Law Journal 2020, p. 25

[18] Hotărârea CJUE din 17 septembrie 2002, pronunțată în C‑513/99, Concordia Bus Finland Oy Ab, precit., punctul 65.

[19] Decizia nr. 455/26.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II‑a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 259/43/2022.

[20] Hotărârea CJUE din 10 mai 2012, pronunțată în C‑368/10, Comisia Europeană v. Regatul Țărilor de Jos, ECLI:EU:C:2012:284, punctul 97.

[21] A se vedea Hotărârea CJUE din 10 mai 2012, pronunțată în C‑368/10, Comisia Europeană v. Regatul Țărilor de Jos, precit., punctul 152.

[22] A se vedea Emilia Lucia Cătană, Exercitarea nelimitată a libertății de apreciere ‑ expresie a excesului de putere al autorităților contractante în atribuirea contractului de achiziție publică. Cenzurabilitatea acesteia în contenciosul achizițiilor publice, în Universul Juridic nr. 2/2016, p. 97.

[23] A se vedea Michael Steinicke, Peter Vesterdorf, op. cit., p. 723.

[24] A se vedea Sue Arrowsmith, op. cit., vol. II, 2018, p. 84.

[25] Decizia nr. 783/12.08.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 937/85/2021.

[26] A se vedea M. Steinicke, P. L. Vesterdorf, op. cit., p. 723.

[27] Hotărârea CJUE din 24 ianuarie 2008, pronunțată în cauza C‑532/06, Emm. G. Lianakis AE, ECLI:EU:C:2008:40, punctele 9‑45.

[28] Hotărârea CJUE din 26 martie 2015, pronunțată în C‑601/13, Ambisig – Ambiente e Sistemas de Informação Geográfica SA, ECLI:EU:C:2015:204, punctele 9‑35.

[29] A se vedea Annalisa Castelli, Gustavo Piga, op. cit., p. 7.

[30] A se vedea Roberto Caranta, Albert Sanchez‑Graells, op. cit., p. 724.

[31] A se vedea Annalisa Castelli, Gustavo Piga, op. cit., p. 6.

[32] Ibidem.

[33] A se vedea Christopher Bovis, op. cit., 2016, p. 50.

[34] A se vedea Martin Burgi, Benedikt Brandmeier, Quality as an Interacting Award Criterion under Current and Future EU‑Law, în EPPPL 1/2014, p. 15.

[35] A se vedea Michael Steinicke, Peter Vesterdorf, op. cit., p. 708.

[36] A se vedea Marta Andhov, Roberto Caranta, Anja Wiesbrock, Cost and EU Public Procurement Law. Life‑cycle costing for sustainability, Routledge, UK, 2020, p. 3.

[37] Speța 1236 din 29 august 2024, Biblioteca de spețe ANAP, disponibilă online la adresa https://achizitii publice.gov.ro/questions/view/169/false.

[38] Speța 1193 din 14 februarie 2023, Biblioteca de spețe ANAP, disponibilă online la adresa https://achizitiipublice.gov.ro/questions/view/111/false.

[39] A se vedea Violeta Simionescu, Grațian Urechiatu‑Burian, Conceptul de ofertă anormal de mică în sistemul român de achiziții publice din perspectiva practicianului, în Fiat Iustitia 2/2016, p. 257, disponibil online la adresa https://www.ceeol.com/search/article‑detail?id=497183.

[40] A se vedea Îndrumarea ANAP privind evaluarea propunerilor financiare din punct de vedere al elementelor de preț (în cazul contractelor de lucrări), p. 1, https://anap.gov.ro/web/wp-content/uploads/2023/ 05/Indrumare-evluarea‑propunerilor‑financiare._.pdf.