Contestație la executare privind recunoașterea liberării anticipate acordate de autoritățile străine și efectele autorității de lucru judecat asupra executării pedepsei în dreptul intern
- Legea nr. 302/2004: art. 166 alin. (16)
- NCPC: art. 2 alin. (2)
- NCPC: art. 430 alin. (1)
- NCPP: art. 275 alin. (2)
- NCPP: art. 598 alin. (1)
Prin sentința penală nr. 53/F din data de 25 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 597 și următoarele C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 19/F/CC din data de 29 iulie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2014.
Prima instanță a reținut că, prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat aplicarea art. 54 din Legea 354/1975, lege interioară a penitenciarelor din Italia, respectiv să i se acorde câte 45 de zile la fiecare 6 luni executate, întrucât a executat o pedeapsă privativă de libertate în perioada 2010-2014, în Penitenciarul Chieti și Penitenciarul din Campo Basso Larino.
La termenul din data de 07.12.2023, prezent în fața instanței, petentul a învederat instanței că i-au fost acordate 410 zile cu titlu de liberare anticipată, pentru perioada 2010-2014 executată în Italia, zile ce solicită a fi recunoscute și de către instanțele din România, urmând a fi deduse din pedeapsa pe care o execută în prezent, în baza sentinței penale nr. 19/29.07.2019 a Curții de Apel Pitești.
Potrivit fișei de cazier judiciar atașată la dosar, petentul A. se află în executarea unei pedepse de 6935 zile închisoare aplicată de Tribunalul din Chieti prin sentința nr. 123/2011 din data de 16.09.2011, rămasă definitivă la data de 04.03.2014 prin hotărârea Curții de Apel cu jurați din L’Aquila nr. 2839/2010 din 19.10.2012 pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și omor, recunoscută prin sentința penală nr. 19/F- C. civ. din 19.07.2014 a Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 344/A din 28.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 390 din 21 mai 2024)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Analizând contestația formulată de contestatorul A., în raport de dispozițiile legale în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., „contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei”.
Instanța supremă reține că acesta se află în executarea unei pedepse de 6935 zile închisoare aplicată de Tribunalul din Chieti prin sentința nr. 123/2011 din data de 16.09.2011, rămasă definitivă la data de 04.03.2014 prin hotărârea Curții de Apel cu jurați din L’Aquila nr. 2839/2010 din 19.10.2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și omor, hotărâre care a fost recunoscută prin sentința penală nr. 19/F- C. civ. din 19.07.2014 a Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 344/A din 28.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, se observă că prin aceeași sentință s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanța străină.
Pentru a fi incidentă instituția contestației la executare, cu referire la recunoașterea zilelor acordate cu titlu de liberare anticipată pe teritoriul statului italian, pentru perioada executată anterior transferării sale în Romania în vederea continuării executării pedepsei, era necesar ca, așa cum prima instanță a reținut în mod corect, în raport cu dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, instanța să fie învestită cu o cerere din partea statului emitent, prin care să i se recunoască contestatorului reducerea de pedeapsă, situație care nu este incidentă în prezenta cauză.
Pe de altă parte, sentința penală împotriva căreia s-a formulat contestație la executare beneficiază de autoritate de lucru judecat, iar susținerile contestatorului privind reducerea pedepsei nu pot fi valorificate în contestația la executare.
Din acest punct de vedere, art. 430 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., incident în cauză în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din același Cod, reglementează autoritatea de lucru judecat, stipulând în sensul că aceasta se atașează automat hotărârii prin care se soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât și asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.
Astfel, în mod expres se recunoaște autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, și considerentelor pe care se sprijină soluția din dispozitiv, aceasta putând fi înțeleasă numai prin prisma rațiunilor de drept și de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluții.
Prin urmare, în ipoteza în care s-ar adopta o altă soluție în prezenta cauză în sensul solicitat de către contestator, se ajunge la negarea dezlegării jurisdicționale care a fundamentat soluția dată prin sentința penală nr. 19/F/CC din data de 29 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin respingerea apelului și prin care a fost recunoscută hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare italiene.
Pentru aceste considerente, constatând legală și temeinică hotărârea pronunțată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 53/F din data de 25 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Sursa informației: www.scj.ro.