Contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare silită, respectiv împotriva somaţiei prin care a fost încuviinţată executarea silită, precum şi împotriva executării silite înseşi. Stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze cererea

• NCPC: art. 123 alin. (1)
• NCPC: art. 127
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 30 alin. (6)
• NCPC: art. 622 alin. (2)
• NCPC: art. 651 alin. (1)
• NCPC: art. 670
• NCPC: art. 714 alin. (1)
• NCPC: art. 719
• NCPC: art. 720 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la data de 01 februarie 2023, contestatorul Tribunalul Sibiu, în contradictoriu cu intimatele A. și B., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2022 al BEJ C., respectiv împotriva somației din data de 11.01.2023, încheierii nr. 7237/29.12.2022 a Judecătoriei Sibiu, pronunțate în dosarul nr. x/2022, prin care a fost încuviințată executarea silită, încheierii nr. 110/2022 din data de 10.01.2023, executării silite înseși.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1372 din 26 septembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Târgu Mureș a reținut că în cauza de față se aplică principiul unicității instanței de executare instituit de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sibiu a apreciat că regula instituită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. este înlăturată de cazul de necompetență absolută prevăzut de art. 127 C. proc. civ. având în vedere calitatea contestatorului de instanță ierarhic superioară.

Înalta Curte constată că prin cererea de executare silită, înregistrată la data de 14 decembrie 2022 sub nr. x la Biroul Executorului Judecătoresc C., formându-se dosarul execuțional nr. x/2022, creditoarele A. și B. au solicitat în contradictoriu cu debitorii Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 188/2000, art. 664 corob. cu art. 665 C. proc. civ., încuviințarea începerii executării silite, prin toate formele de executare silită, pentru recuperarea creanțelor decurgând din titlurile executorii reprezentate de sentințele civile nr. 354/26.02.2016, nr. 174/01.02.2016, nr. 843/08.06.2015 și nr. 636/14.05.2015, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, precum și pentru recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate de executarea silită.

Cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 19 decembrie 2022, sub nr. x/2022.

La termenul de judecată din data de 29 decembrie 2022, Judecătoria Sibiu, prin încheierea nr. 7237, a admis cererea formulată de executorul judecătoresc C. și în consecință: a încuviințat executarea silită prin toate formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în dosarul execuțional nr. x/2022, având ca obiect cererea formulată de creditoarele A., și B., împotriva debitorilor Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia; a autorizat creditoarele să treacă la executarea silită a obligației, cuprinse în titlurile executorii: 1. sentința civilă nr. 354/26.02.2016 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1832/21.09.2016 a Curții de Apel Pitești; 2. sentința civilă nr. 174/01.02.2016 pronunțată de Tribunalul Vâlcea in dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1319/24.05.2016 a Curții de Apel Pitești; 3. sentința civilă nr. 843/08.06.2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea in dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 315/16.02.2016 a Curții de Apel Pitești; 4. sentința civilă nr. 636/14.05.2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea in dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 2034/03.12.2015 a Curții de Apel Pitești.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la data de 31 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul Tribunalul Sibiu a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2022 al BEJ C., respectiv împotriva somației din data de 11.01.2023, încheierii nr. 7237/29.12.2022 a Judecătoriei Sibiu, pronunțate în dosarul nr. x/2022, prin care a fost încuviințată executarea silită, încheierii nr. 110/2022 din data de 10.01.2023, precum și împotriva executării silite înseși.

Prin aceeași cerere a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite, anularea/îndreptarea somației și încheierii executorului judecătoresc, anularea executării înseși, în temeiul art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu obligarea creditorilor la eventualele cheltuieli de judecată efectuate în cauză. În subsidiar, a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare silită, raportat la dispozițiile art. 670 din C. proc. civ.

De asemenea, a mai solicitat suspendarea executării silite, în temeiul art. 719 din C. proc. civ., până la soluționarea contestației la executare formulate și soluționarea cererii de suspendare înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației, raportat la dispozițiile art. 719 alin. (6) din Codul de procedură civită.

La termenul de judecată din data 15 martie 2023, în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sibiu, apreciind că această instanță este competentă având în vedere principiul unicității instanței de executare și faptul că această din urmă instanță este cea care a încuviințat executarea silită.

Față de situația de fapt expusă și având în vedere obiectul cererii deduse judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori, uneori, chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.

Instanța competentă să soluționeze contestația la executare este, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare care, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Norma care reglementează competența de soluționare a contestației la executare propriu-zisă are caracter imperativ. Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu reglementează un caz de competență teritorială alternativă, criteriile cuprinse în teza a doua a textului fiind subsidiare primului, activându-se numai în cazul în care cel dintâi criteriu nu este operabil, nefiind așadar, de natură să transforme norma de competență teritorială exclusivă într-o normă de competență teritorială alternativă, la alegerea părților.

Cererea de suspendare a executării silite poate fi formulată o dată cu contestația la executare sau prin cerere separată, ea având caracter incidental față de contestația la executare, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ. și se înregistrează în același dosar cu contestația la executare.

Instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare a executării silite este instanța care are aptitudinea de soluționare a contestației la executare în sensul dat de art. 651 alin. (3) cu referire la art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În cazul de față, instanța de executare este cea care a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de sentințele civile nr. 354/26.02.2016 (dosar nr. x/2014), nr. 174/01.02.2016 (dosar nr. x/2014), nr. 843/08.06.2015 (dosar nr. x/2014) și nr. 636/14.05.2015 (dosar nr. x/2014), pronunțate de Tribunalul Vâlcea.

Astfel, o dată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, instanța de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite (în speța de față, încheierea nr. 7237 din 29 decembrie 2022 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2022).

Or, scopul urmărit de legiuitorul noului C. proc. civ. a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanței de executare, pentru a elimina procedurile paralele și contrazicerile între hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul acestora.

Dacă s-ar proceda la stabilirea competenței de soluționare în favoarea unei alte instanțe decât cea care a încuviințat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicității instanței de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Deși executarea silită începe o dată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării.

Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

Or, așa cum s-a reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, o dată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecință, instanța supremă a statuat prin decizia anterior amintită că „ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care – exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu – toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare”.

Tot Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanțele de judecată nu vor mai putea face abstracție de considerentele care au justificat pronunțarea acestei decizii menite să unifice jurisprudența divergentă existentă anterior în ceea ce privește determinarea instanței de executare (paragraful 68).

Ca atare, deciziile nr. 20/2021 și nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât ele stabilesc instanța competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este și cazul contestației la executare.

În ceea ce privește aprecierea instanței Judecătoriei Sibiu referitoare la incidența competenței prevăzute de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în considerarea caracterului facultativ al competenței prevăzute de aceste dispoziții legale, aceasta putea fi aleasă cu ocazia stabilirii instanței de executare. Or, de vreme ce creditoarele nu au uzat de prevederile art. 127 C. proc. civ., alegând să introducă cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sibiu, se înțelege că au ales să aibă încredere și să accepte o prezumată imparțialitate obiectivă a acelei instanțe, renunțând la facultatea oferită de legiuitor de a se adresa unei instanțe de același grad dintr-o curte de apel învecinată.

Prin urmare, așa cum s-a arătat și mai sus, din moment ce a fost stabilită instanța de executare, respectiv Judecătoria Sibiu, aceasta este instanța de executare pe parcursul întregii durate a procedurii execuționale.

În aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) și art. 719 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2022 al BEJ C. este Judecătoria Sibiu, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.