Considerații asupra inadmisibilității recursului formulat împotriva respingerii cererii de sesizare a instanței europene. Analiza calificării juridice a infracțiunilor de trafic de influență și înșelăciune

• Constituţia României: art. 129
• Constituţia României: art. 21
• Legea nr. 340/2019: art. 2 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (2)

Prin încheierea din data de 15 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de apelantul-intimat-inculpat A., de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de apelantul-intimat-inculpat A., de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare.

Pentru a dispune astfel, în cauza de față, analizând condițiile care trebuie îndeplinite pentru a face posibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura prevăzută de art. 475 din C. proc. pen., Curtea a reținut aspectele arătate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2/2018, potrivit cărora, din perspectiva cerințelor de admisibilitate, sesizarea trebuie efectuată doar în situația în care, în cursul soluționării unei cauze penale, se pune problema interpretării și aplicării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea da naștere mai multor soluții.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 332 din 24 aprilie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând recursul formulat de recurentul A. prin prisma excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În speță, se constată că procedura de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene este guvernată de prevederile Legii nr. 340/2019 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Astfel, potrivit art. 2 din actul normativ menționat:

„(1) Instanța de judecată, din oficiu ori la cerere, poate solicita Curții de Justiție a Comunităților Europene să se pronunțe cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate într-o cauză de orice natură și care se referă la validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză.

(2) Dacă cererea este formulată în fața unei instanțe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, solicitarea Curții de Justiție a Comunităților Europene de a se pronunța cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1), judecata poate fi suspendată, iar în cazurile prevăzute la alin. (2), suspendarea judecății este obligatorie.

(4) În aplicarea art. 104b din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Comunităților Europene, instanța poate cere, odată cu solicitarea Curții de Justiție a Comunităților Europene, conform prevederilor alin. (1) și (2), în cazurile urgente, aplicarea procedurii de urgență în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene.

(5) încheierea prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în termen de 72 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Calea de atac se soluționează prin încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părților; hotărârea este definitivă”.

Așadar, din conținutul art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 rezultă că doar încheierea prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, iar nu și încheierea prin care se admite ori se respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Or, recurentul A. a formulat recurs împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a solicitării de înaintare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a unor întrebări preliminare, învestind Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textului legal menționat și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Pentru aceste considerente, considerând că recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare din cuprinsul încheierii din data de 15 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.