Cerere în vederea aulării deciziei privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare. Respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea cererii de chemare în garanţie

• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (1)^1
• Legea nr. 554/2004: art. 96 pct. 1)
• NCC: art. 1280
• NCPC: art. 131
• NCPC: art. 174
• NCPC: art. 430
• NCPC: art. 431
• NCPC: art. 488 pct. 3)
• NCPC: art. 496
• O.U.G. nr. 64/2009: art. 23
• O.U.G. nr. 64/2009: art. 24
• O.U.G. nr. 64/2009: art. 31 alin. (6)
• O.U.G. nr. 66/2011: art. 20 alin. (1)
• O.U.G. nr. 66/2011: art. 21 alin. (19) şi (20)
• O.U.G. nr. 66/2011: art. 51 alin. (2)
• O.U.G. nr. 79/2003: art. 2 lit. a)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea „A.” din Târgu-Jiu a chemat în judecată pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman (OIPOCU) din cadrul Ministerului Educației și Cercetării și a solicitat aularea Deciziei nr. x/04.06.2020 privind soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/SJCSN/12.02.2020, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/SJCSN/12.02.2020.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4990 din 27 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Susținerile formulate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 3) din C. proc. civ., care se referă la situația în care „hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii”, care se circumscriu, în concret, și motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5) din C. proc. civ., „instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”, care vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ., întrucât se invocă și faptul că instața nu a verificat din oficiu și nici nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale, sunt nefondate.

Potrivit încheierii din data de 24 septembrie 2020, instanța de fond a pus în discuția părților și a stabilit competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, în temeiul art. 96 pct. 1), art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004, fiind respectate, astfel, dispozițiile art. 131 din C. proc. civ., potrivit cărora „(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea unor acte administrative prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară rezultată din nereguli în sumă de 3.057.138,66 RON, în mod corect a reținut instanța de fond competența materială de soluționare a cauzei; în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (1^1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevăd că „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (^1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1)”, competența materială de soluționare a cauzei revine curții de apel.

Cu privire la motivul de casare privind încălcarea autorității de lucru judecat, prevăzut de art. 488 pct. 7) din C. proc. civ., recurenta a invocat, referitor la cererea de chemare în garanție a AMPOSDRU, contractul de finanțare fiind semnat de către AMPOSDRU ca autoritate contractantă finanțatoare, astfel că OIPOCU – MEC (fost OIPOSDRU – MEN) nu ar avea calitate procesuală în cauză, Decizia nr. 2855/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, prin care ar fi fost tranșată calitatea procesuală a părților litigante, prin aceasta fiind statuat faptul că „așa cum legal a stabilit și prima instanță, potrivit art. D alin. (3) din Contractul de finanțare, obligația plății îi revine Autorității de management, respectiv Ministerului Fondurilor Europene, ceea ce îi conferă acestuia calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu”.

Susținerile sunt nefondate. Art. 430 din C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat, în sensul că „(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”, iar potrivit dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ., privind efectele lucrului judecat, „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.

Având în vedere prezenta cerere de chemare în judecată, soluționată prin sentința recurată, și Decizia invocată, pronunțată in dosarul nr. x/2016, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 431 din C. proc. civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat. Prin Decizia nr. 2855/2020 au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Educației Naționale – OIPOCU și Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 953 din 5 martie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost soluționată acțiunea formulată de o altă reclamantă, E., în contradictoriu cu cei doi pârâți, având ca obiect anularea unor alte administrative.

În ceea ce privește susținerile privind faptul că OIPOCU – MEC nu are calitate procesuală în cauză, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., întrucât actul administrativ a fost emis în baza Contractului de finanțare semnat de reclamantă cu AMPOSDRU în calitate de finanțator, Acordului de delegare POSDRU emis de AMPOSDRU, cu aplicarea prevederilor art. 1280 din C. civ., sunt nefondate, în condițiile în care pârâtul recurent OIPOCU – MEC este emitentul actelor administrative a căror anulare a solicitat-o reclamanta.

Susținerile referitoatre la inadmisibilitatea acțiunii, motivat de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta solicită instanței anularea Deciziei nr. x/04.06.2020 și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare (PVC) nr. 1300/SJCSN/12.02.2020, nu se circumscrie prevederilor imperative ale art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, normă specială, deci derogatorie de la cadrul general instituit de Legea nr. 554/2004, sunt, de asemenea, nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (19) și (20) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare constituie titlu de creanță și este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 reglementează o procedură administrativă prealabilă obligatorie de contestare a titlurilor de creanță emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli și de soluționare a contestațiilor administrative împotriva titlurilor de creanță. Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță se pronunță prin decizie asupra contestației, iar decizia de soluționare a contestației, potrivit art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și poate fi atacată de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Nu conduce la inadmisibilitatea acțiunii faptul că prin cererea de chemare în judecată nu sunt aduse critici deciziei pronunțate în soluționarea contestației administrative, fiind formulate critici doar cu privire la procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, acesta fiind actul administrativ prin care se stabilește cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor și care cuprinde motivele de fapt și temeiul de drept.

Sunt fondate, însă, motivele de recurs care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material în temeiul cărora a fost constatată de autoritatea emitentă a titlului de creanță săvârșirea neregulii.

Între reclamanta Universitatea „A.” din Târgu Jiu și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, s-a încheiat Contractul de finanțare x, nr. E 6445/04.08.2010. Conform informațiilor cuprinse în Cererea de finanțare x și informațiilor cuprinse în Acordul de Parteneriat cu nr. x/10.09.2009, proiectul a fost implementat în parteneriat de Universitatea „A.” din Târgu – Jiu în calitate de solicitant, Universitatea „Valahia” din Târgoviște în calitate de partener național 1, S.C. B. S.A. în calitate de partener național 2, Inspectoratul Școlar Județean Botoșani în calitate de partener național nr. 3. Pe parcursul derulării proiectului au fost solicitate la rambursare și plătite cheltuielile efectuate pentru implementarea proiectului, inclusiv cheltuielile efectuate de partenerul B. S.A..

În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, în baza aspectelor semnalate în Raportul Curții Europene de Conturi – DAS 2014, Scrisoarea de management nr. 60650/AP/17.03.2017 privind rezultatele preliminare ale auditului de închidere pentru POSDRU, recurentul pârât OIPOCU – MEC, în calitate de organism intermediar cu competențe delegate în gestionarea fondurilor europene, a procedat la efectuarea unor verificări asupra aspectelor semnalate în cadrul suspiciunii de neregulă nr. x/24.03.2017, în baza verificărilor derulate de către Curtea de Conturi Europeană, asupra cheltuielilor solicitate în declarațiile de plată făcute de statul român către Comisie.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. PVC nr. 1300/SJCSN/12.02.2020, OIPOCU-MEC a stabilit în sarcina Universității „A.” din Târgu-Jiu, în calitate de beneficiar al proiectului x „Formarea continuă a profesorilor in Chimie în societatea cunoașterii”, cod SMIS 213863, o creanță bugetară în valoare de 3.057.138.66 RON (suma totală afectată de neregulă fiind de 3.119.529,23 RON), din care contribuție din fonduri UE 2.474.753,75 RON și contribuție publică națională 582.384,91 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli validate în implementarea proiectului pentru partenerul de proiect B. S.A., solicitate la rambursare și rambursate partenerului de proiect pe parcursul derulării proiectului.

S-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor aferente contractului pentru nerespectarea prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, potrivit căruia, „Pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23, autoritățile sau instituțiile finanțate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entități din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente și nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat”, motivat de faptul că beneficiarul nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecție transparente și nediscriminatorie, la momentul selectării partenerului privat S.C. B. S.A., faptele reținute constituind neregulă în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofînanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut faptul că reclamanta, prin adresa nr. x/14.11.2017, în urma verificărilor efectuate, a comunicat că la nivelul universității nu exista o procedură scrisă privind selecția partenerului, la momentul la care s-a scris proiectul și s-a selectat S.C. B. S.A. ca partener nu apăruse încă O.U.G. nr. 64/17.06.2009, includerea fiind stabilită „datorită vastei experiențe a acestei entități private în domeniul scrierii și implementării proiectelor. Alegerea a fost transparentă si nediscriminatorie, având la bază strict criteriul experienței în domeniu”. S-a reținut, de asemenea, că s-a invocat faptul că s-a derulat o „procedură telefonică”. fără a se depune document justificativ, fără a se menționa ce entități au fost contactate, de cine și în baza cărui document, entitățile care au refuzat participarea în proiect, dovada modului în care a „pus la dispoziția celor interesați toate informațiile relevante” și care au fost mijloacele scrise/nescrise prin care a respectat principiul nediscriminării „asigurând tuturor entităților interesate tratament egal”, neputându-se stabili criteriile și/sau factorii de evaluare care au determinat liderul de parteneriat să constatate faptul că S.C. B. S.A. avea o experiență „vastă” în domeniul implementării proiectelor finanțate din fonduri neramburabile.

Contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare menționat a fost respinsă prin Decizia nr. x/04.06.2020 de soluționare a contestației.

Împotriva Deciziei nr. x/04.06.2020 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. PVC nr. 1300/SJCSN/12.02.2020, reclamanta a formulat acțiunea în anulare admisă prin sentința recurată.

Instanța de fond a constatat că sunt nefondate motivul de nelegalitate privind emiterea procesului-verbal de constatare cu nerespectarea termenului legal stabilit de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât legea nu prevede sancțiunea nulității pentru emiterea tardivă a acestuia, motivul de nelegalitate privind emiterea PVC nr. 1300/SJCSN/12.02.2020 cu nerespectarea principiului proporționalității, având în vedere că situația de fapt nu poate fi asimilată din punct de vedere juridic cu o procedură de achiziții publice, O.U.G. nr. 64/2009 făcând referire la aplicarea unei proceduri transparente și nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat fără nici o referire cu privire la obligativitatea aplicării legislației în materia achizițiilor publice sau la vreuna din procedurile de achiziție publică reglementată de legislația în materia achizițiilor publice. În ceea ce privește nerespectarea dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, a reținut că aspectele evidențiate în documentele de control la care se face referire nu semnalează certitudinea unor cheltuieli neeligibile, ci recomandă efectuarea unor verificări suplimentare cu privire la anumite cheltuieli care pot conduce la neeligibilitate, nu s-au stabilit în mod concret erori apărute în implementare, în conformitate cu art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, activitatea de constatare rezumându-se la formularea unor recomandări, fără a indica normele de drept material care au fost încălcate de beneficiar.

A constatat, însă, că sunt întemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă privind faptul că art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 nu poate constitui temei pentru declararea ca neeligibile a cheltuielilor efectuate de partenerul B., dat fiind faptul că modul de interpretare a art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 a fost definit prin art. 31 alin. (6) din Ordinul MFP nr. 2548/2009 privind normele de aplicare ale O.U.G. nr. 64/2009, ulterior încheierii de către reclamantă a Acordului de parteneriat cu partenerul B..

Înalta Curte constată că susținerile recurentului pârât sunt fondate. Prin contractul de finanțare, beneficiarul s-a obligat „(1) (…) să asigure managementul și implementarea proiectului în concordanță cu prevederile acestui contract, ale legislației comunitare și naționale și cu instrucțiunile emise de AMPOSDRU, cu maximum de profesionalism, eficiență și în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu. 4) (…) să respecte prevederile cuprinse în cererea de finanțare și să asigure conformitatea cu legislația și politicile Uniunii Europene și naționale, în special cele privind achizițiile publice, egalitatea de șanse și nediscriminarea, informarea și publicitatea, concurența loială, dezvoltarea durabilă și ajutorul de stat, acolo unde este cazul” (articolul 9), în conformitate cu legislația comunitară și națională în vigoare (articolele 1 și 15)

De asemenea, prin contractul de finanțare părțile au stabilit că eligibilitatea sumelor proiectului se stabilește în condițiile stabilite de „Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului economiei și finanțelor nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU, cu modificările și completările ulterioare, de Ghidul Solicitantului, de prezentul contract, de instrucțiunile AMPOSDRU, precum și de alte dispoziții legale aplicabile” (articolul 4).

Înțelesul noțiunii de neregulă în executarea contractului de finanțare a fost stabilit, astfel cum invocă recurentul, prin chiar contractul de finanțare, în sensul că „(1) Prin „neregulă” se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor Contractului de finanțare și a legislației comunitare și naționale în domeniu, rezultată dintr-o acțiune sau omisiune a Beneficiarului care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Comunității Europene, bugetelor administrate de aceasta ori în numele acesteia sau a bugetelor din care provine finanțarea publică națională. (2) Constatarea neregulilor și recuperarea sumelor plătite necorespunzător se realizează conform prevederilor legale în domeniu, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare, și a Hotărârii Guvernului nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003” (articolul 11).

În mod corect invocă recurentul pârât faptul că beneficiarului i s-a solicitat dovada derulării oricărui tip de procedură de selectie, astfel cum este prevăzut în actul normativ de bază, O.U.G. nr. 64/2009, art. 23-24, și nu dovada respectării procedurii de selecție prevăzute de normele de aplicare ale acestuia, Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2548/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, fiind neîntemeiată invocarea acestuia pentru anularea actelor administrative.

Instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente apreciind că, întrucât prin art. 26 din O.U.G. nr. 64/2009 legiuitorul a stabilit că în 10 zile de la data intrării în vigoare a acesteia se vor emite norme de aplicare ale acesteia, fapt transpus cu întârziere prin O.M.F.P. nr. 2548/2009, așadar cadrul legal care definea alegerea corectă a partenerilor a fost reglementat abia ulterior alegerii de către reclamantă a partenerului B. și subsecvent încheierii acordului de parteneriat cu acesta, reclamanta nu poate fi sancționată pentru nerespectarea unor dispoziții care nu erau în vigoare la momentul încheierii contractului de parteneriat, respectiv nerespectarea unei proceduri transparente si nediscriminatorii în alegerea partenerului.

În mod greșit a reținut instanța de fond faptul că alegerea partenerului de proiect B. S.A., având în vedere că la momentul încheierii parteneriatului nu fuseseră publicate normele metodologice, potrivit prevederilor Ghidului Solicitantului – Condiții Specifice, în vigoare la data încheierii acordului de parteneriat, Condițiile specifice pentru cererile de propuneri de proiecte nr. (…) 87 Profesioniști în educație „(…), Capitolul 3 „Criterii de eligibilitate”, subcapitolul 3.1. Flexibilitatea solicitanților și a partenerilor, pentru verificarea eligibilității solicitanților și a partenerilor acestora, care prevăd că „Partenerii reprezintă organizații similare categoriilor de beneficiari eligibili și desfășoară activități relevante pentru domeniul proiectului sau demonstrează că în obiectul de activitate al instituției pe care o reprezintă se află și activitatea/activitățile din cadrul proiectului pentru care au rol de parteneri”.

Este corect faptul că O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, art. 25 prevedea că „Aspectele legale, financiare și de altă natură privind proiectele implementate în parteneriat, finanțate în cadrul programelor operaționale pentru obiectivul convergență, vor fi reglementate prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență”, iar potrivit art. 26, „În termen de 10 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin ordin al ministrului finanțelor publice, se aprobă normele metodologice de aplicare”.

Contrar acestor dispoziții, într-adevăr, Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009 au fost aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2548/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 619 din 15 septembrie 2009, în timp ce Acordul de parteneriat între reclamantă și partenerul B., în vederea obținerii finanțării nerambursabile pentru proiect, a fost încheiat la data de 10.09.2009, anterior publicării normelor metodologice de aplicare, O.M.F.P. nr. 2548/2009. Acesta a prevăzut, prin art. 31 alin. (6), faptul că „Prevederile art. 24 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 64/2009 se consideră îndeplinite dacă: a)liderul face dovada îndeplinirii prevederilor alin. (5) prin intermediul canalelor media cu acoperire națională sau prin internet și demonstrează că a ales partenerii dintre entitățile private care au răspuns anunțului public, în cazul parteneriatelor stabilite cu entități din sectorul privat înregistrate fiscal în România; b) liderul face dovada că partenerii au fost selectați dintre organizațiile care au domenii de activitate în concordanță cu obiectivele specifice ale proiectului, în cazul parteneriatelor stabilite cu entități din sectorul privat înregistrate fiscal în alte state membre ale Uniunii Europene”.

Reclamanta nu a fost sancționată, însă, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 31 alin. (6) din O.U.G. nr. 64/2009, prin actele contestate fiind reținut faptul că normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009 au intrat în vigoare la data de 15.09.2009, după data limită de încărcare în sistemul ActionWeb a cererii de finanțare (07.09.2009) și după data la care a fost semnat și înregistrat Acordul de parteneriat 781/10.09.2009.

Neeligibilitatea cheltuielilor validate anterior pentru implementarea proicetelor s-a constatat pentru nerespectarea prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009, motivat de faptul că, la momentul selectării partenerului privat S.C. B. S.A., beneficiarul nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecție transparență și nediscriminatorie.

Conform prevederilor art. 23 din O.U.G. nr. 64/2009, „Proiectele finanțate din instrumente structurale în cadrul programelor operaționale pentru obiectivul convergență pot avea ca beneficiari parteneriate compuse din două sau mai multe entități cu personalitate juridică, înregistrate în România și/sau în statele membre ale Uniunii Europene, cu condiția desemnării ca lider al parteneriatului a unei entități înregistrate fiscal în România, excepție făcând proiectele pentru care beneficiar este o grupare europeană de cooperare teritorială”, iar art. 24 prevede că „Pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23, autoritățile sau instituțiile finanțate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entități din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente și nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat”.

Art. 24 prevede posibilitatea autorităților/instituțiilor finanțate din fonduri publice de a stabili parteneriate cu entități din sectorul privat, dar stabilește obligativitatea de a derula o procedură transparentă și nediscriminatorie la selectarea partenerilor din sectorul privat.

Aceste dispoziții, a căror nerespectare s-a constatat prin procesul-verbal contestat, prevăd imperativ aplicarea unei proceduri transparente și nediscriminatorii în alegerea partenerilor din sectorul privat, impunând, așadar, obligativitatea aplicării procedurii. Pentru încălcarea acestora a fost constatată neeligibilitatea cheltuielilor, întrucât reclamanta nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecție, transparente și nediscriminatorii, din care să rezulte potențialii parteneri avuți în vedere în etapa de selecție, modul în care a efectuat analiza acestora în etapa de selecție, modalitatea de selectare a partenerului în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse și realizării indicatorilor asumați.

Lipsa normelor metodologice de aplicare a dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 nu determină inaplicabilitatea acestora și nu justifică neaplicarea dispozițiilor care stabileau imperativ selectarea partenerilor din sectorul privat prin derularea unei proceduri transparente și nediscriminatorii.

80. În raport de cele reținute, actele administrative sunt legale, întrucât se confirmă neregula, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare, care definesc neregula ca reprezentând „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”, art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, potrivit căruia constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate, și art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, potrivit căruia „neregularitate” înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Aprobarea cererii de finanțare, validarea și plata unei cheltuieli nu sunt de natură să împiedice constatarea unei nereguli. Chiar în situația în care sumele reprezentând contribuția UE și cele de la bugetul statului au fost încasate deja de beneficiar, autoritățile competente sunt obligate să își exercite activitatea de control asupra modului de utilizare a acestor fonduri, în situațiile în care nu sunt respectate condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare și să recupereze sumelee reprezentând creanțe bugetare rezultate din nereguli. Curtea de Justiție a Comunității Europene a stabilit în jurisprudența sa că producerea unor nereguli, abateri sau fraude, produce un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiar restituirea fondurilor utilizate necorespunzător, regula fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda împotriva Comisiei Comunităților Europene, C-199/03).

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost admis acțiunea formulată de reclamantă, este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel cum au fost reținute anterior, nefiind întemeiate motivele de nelegalitate a actelor administrative emise de pârâtă, raportat la dispozițiile legale incidente în materia constatării și sancționării neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene.

Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția nulității, în ceea ce privește recursul formulat de Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației. Fiind incident motivul de casare invocat de recurentul pârât, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca neîntemeiată. Va menține în rest dispozițiile sentinței recurate, cu privire la respingerea excepției inadmisibilității și respingerea cererii de chemare în garanție a AMPOSDRU.

Sursa informației: www.scj.ro.