Casarea hotărârii instanței de fond pentru nemotivare și soluționare pe considerente străine de obiectul acțiunii. Necesitatea clarificării obiectului cererii și aplicarea principiului rolului activ al judecătorului în procedura contenciosului administrativ

• Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
• NCPC: art. 22 alin. (2)
• NCPC: art. 425
• NCPC: art. 483 alin. (3)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6
• NCPC: art. 497

Prin cererea înregistrată Tribunalului Dolj la data de 31 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A. – Întreprindere Individuală, B., au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunță să se dispună suspendarea executării actului administrativ urmată de anularea actului administrativ „Procedura de implementare aferentă măsurii „Microgranturi acordate din fonduri externe nerambursabile și de la bugetul de stat pentru activității specifice din domeniul industriei agroalimentare” din cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin O.U.G. nr. 61/2022 privind unele măsuri pentru acordarea de microgranturi și granturi pentru capital de lucru entităților din domeniul agroalimentar cu finanțare din fonduri externe nerambursabile”, denumită în continuare procedura, anunțată în data de 26.05.2022 și demarată, neprocedural, în data de 27.05.2022 ora 10:00.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin reprezentant legal și ministrul C., în calitate de ministru, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunță să se dispună admiterea excepției necompetenței materiale a instanței, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, constatarea inadmisibilității acțiunii și a lipsei de obiect a acesteia, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1647 din 21 martie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă privesc greșita stabilire a obiectului cererii de chemare în judecată și interpretarea și aplicarea eronată a legii, încadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Argumente de fapt și de drept relevante

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanții A. titulară a A. – Întreprindere Individuală, B., în calitate de persoană fizică, solicitant al informațiilor publice, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au solicitat suspendarea executării actului administrativ urmată de anularea actului administrativ „Procedura de implementare aferentă măsurii „Microgranturi acordate din fonduri externe nerambursabile și de la bugetul de stat pentru activității specifice din domeniul industriei agroalimentare” din cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin O.U.G. nr. 61/2022 privind unele măsuri pentru acordarea de microgranturi și granturi pentru capital de lucru entităților din domeniul agroalimentar cu finanțare din fonduri externe nerambursabile”, denumită în continuare procedura, anunțată în data de 26.05.2022 și demarată, neprocedural, în data de 27.05.2022 ora 10:00.

Prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reclamantii formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. „Casarea unei hotărâri se poate cerere: (…) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”.

Înalta Curte amintește că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Astfel, obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a obiectului cererii de chemare în judecată, a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept, raportat la obiectul acțiunii.

În strânsă legătură cu art. 425 din C. proc. civ. sunt și dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora „Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc”.

În lumina acestor considerente, se constată că prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu urmărește anularea unui act administrativ tipic sau asimilat, ci a unui act prealabil emiterii actului administrativ. Astfel, procedura de implementare la care face referire reclamanta a fost publicată în cadrul unei proceduri de transparență decizională, ulterior fiind aprobat Ghidul solicitantului prin Ordinul Ministrului Agriculturii și dezvoltării rurale nr. 134/2022, concluzionând că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, întrucât actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ în înțelesul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că nu există indicii că reclamantii au contestat procedura de implementare care a fost publicată în cadrul unei proceduri de transparență decizională, astfel cum a reținut prima instanță.

Astfel, în cuprinsul acțiunii reclamanta face trimitere la procedura de acordare a sumelor reprezentând microgranturi și granturi pentru capital de lucru entităților din domeniul agroalimentar cu finanțare din fonduri nerambursabile, iar nu la procedura de publicare a proiectului de act normativ adoptat ulterior, așa cum a reținut instanța de fond. Drept consecință, motivele pe care prima instanță și-a întemeiat soluția sunt străine de fondul pricinii, referindu-se la un alt act decât cel care făcea obiectul litigiului.

În aceste condiții, în raport de dispozițiile legale antereferite, Înalta Curte apreciază că, în exercitarea rolului activ, judecătorul fondului avea obligația să lămurească obiectul acțiunii, având în vedere imprecizia cu care acesta este formulat, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate.

Recursul este o cale de atac de reformare, care urmărește, așa cum prevede expres art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 legale mai sus amintite, precum și a prevederilor art. 497 din C. proc. civ., care prevăd soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție, se desprinde concluzia că instanța supremă se pronunță exclusiv pentru motive de nelegalitate, asupra unei situații de fapt pe deplin stabilită.

Față de aceste motive, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, ținând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfășoară raporturile litigioase de față, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la lămurirea obiectului acțiunii și la examinarea criticilor invocate de recurenții-reclamanți și a apărărilor formulate de intimatul-pârât, prin raportare la acest obiect, în vederea stabilirii tuturor aspectelor esențiale necesare soluționării acțiunii.

În consecință, fiind găsit fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât viciile identificate în legătură cu hotărârea curții de apel implică o nesoluționare efectivă și reală a cauzei, fiind nesocotite și dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorului, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Calea de atac fiind admisă potrivit celor învederate în precedent, iar cauza trimisă la rejudecare, nu mai este necesară vreo analiză asupra motivului de casare dezvoltat de recurenții-reclamanți prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură.

3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.