Analiza inadmisibilității recursului în litigiile privind anularea titlurilor de proprietate, rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară și restabilirea situației juridice a terenurilor aflate în domeniul public

• Legea nr. 247/2005: art. 1
• Legea nr. 247/2005: art. 5 alin. (1)
• Legea nr. 76/2012: art. 7
• NCPC: art. 248 alin. (1)
• NCPC: art. 457 alin. (1)
• NCPC: art. 634 alin. (1) pct. 5

Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus la 13 ianuarie 2016, reclamantul Ministerul Apărării Naționale, în calitate de reprezentant legal al Unității Militare 02444 Sibiu, în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Borșa, prin primar, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Maramureș, prin prefect, A., B., C., D., E., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Municipiul Borșa, prin primar, a solicitat instanței să dispună următoarele:

La 10 februarie 2016, pârâtul Statul Român a formulat cerere de intervenție voluntară principală, prin care a solicitat următoarele: să se constate că imobilul teren înscris în cărțile funciare de informare, indicate în petitul acțiunii, sunt proprietatea Statului Român și fac parte din domeniul public al Statului Român, să se constate că asupra imobilului teren sunt edificate, fără titlu valabil, construcții proprietatea/posesia detentorilor precari, să se dispună anularea titlului de proprietate nr. x din 22.06.2005 și a titlului de proprietate nr. x din 22.06.2005, să se dispună anularea înscrierilor din CF nr. x Borșa cu privire la imobilele indicate în acțiunea introductivă și revenirea la situația de fapt și de drept anterioară, să se dispună desființarea edificiilor construite fără titlu valabil și a împrejmuirilor acestora, pe terenul în litigiu, pe seama și pe cheltuiala proprietarilor/posesorilor construcțiilor edificate, să dispună înlăturarea oricărei tulburări a posesiei și restituirea imobilului teren în starea inițială, să oblige proprietarii/posesorii edificiilor să plătească despăgubiri pentru timpul scurs de la edificarea acestora pe teren și până la desființarea lor, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 377 din 8 februarie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite și va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente: „În scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ.”.

Se reține că această normă legală definește categoria „proceselor funciare”, în care sunt incluse nu numai plângerile și contestațiile, ci și orice alte litigii apărute în urma aplicării Legilor nr. 18/1991, nr. 1/2000 și nr. 169/1997, cum este și situația prezentului litigiu, în care se solicită, printre altele, să se constate nulitatea parțială absolută totală/parțială a titlurilor de proprietate nr. x din 22.06.2015 și nr. x/11 din 06.05.2005, ambele emise de Comisia Județeană Maramureș pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor,

Conform art. 5 alin. (1) teza I din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, „hotărârile pronunțate de instanțe în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”. Având în vedere că cererea a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus la 13 ianuarie 2016, litigiului îi sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, astfel că devin aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, conform cărora: „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea de primă instanță este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.

Coroborând dispozițiile legale precitate, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, sentința primei instanțe poate fi atacată numai cu apel, nefiind admisibilă calea extraordinară de atac a recursului, astfel cum în mod corect a învederat intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin întâmpinare, atunci când a invocat excepția inadmisibilității recursului. Cu alte cuvinte, coroborând dispozițiile art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 cu cele ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 și ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., rezultă că decizia civilă nr. 444/A din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă nu este supusă recursului, fiind pronunțată într-un proces funciar.

În această ordine de idei, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., reglementând principiul legalității căilor de atac, prevede că „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”, context în care se reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legiuitor constituie o încălcare atât a principiului legalității, cât și a principiului egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având posibilitatea de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor subiective sau intereselor sale legitime, însă numai în condițiile legii.

Totodată, se reține că liberul acces la justiție nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 6 din Convenție nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiției și evitarea aglomerării instanțelor de recurs (de exemplu, cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

Față de aceste considerente, constatând că este întemeiată excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, interpretate în lumina dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2012, o va admite și, în consecință, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 444A din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.